Tropot de cai
În lunca vieții;
Copita sfarmă bulgării de humă
Și trage-n jos drept spre pământ
A sufletului grea căruță
Prin iarba înrourată
În care vântul
Suflă gânditor
Prohodul
Stimate domnule Radu Herinean,
Nu cred ca mai este necesar a va spune despre reusita poeziei deoareca sunt convins ca a stiti si dumneavoastra. Oricum, multe felicitari si la mai \"multe\". Vin si
Despărțire
M-am uitat în ochii ei
Drept, țintă,
I-am spus verde, apăsat:
- Ca să știi, șeră cucoană,
Am plecat.
Nu sunt vorbe de-mpăcare,
Nu-i nimic de regretat,
Mi-au umbrela
Conjugal
Ea, m-a iubit în felu-i personal.
Eu, i-am răspuns la fel de personal.
Ne-am contopit mereu ca val cu val,
Din ireal până-n material.
Și am trecut așa de personal,
Prin
Balada milițianului
Am vrut, cândva, să fiu milițian,
Să patrulez, atent, prin piață,
Să port diagonală și pulan,
Să văd cum mă descurc în viață.
Să intru, hotărât, printre șmenari
Romanță C.F.R.
În spatele transportului verbal de sentimente,
Pe care-n stare bahică ți l-am trimis aseară,
Stă sprijinit peronul trist și gol să aștepte,
Pe stâlpii urinați de ploi
E toamnă iar.
Mă plimb prin cimintirul vieții mele,
Rătăcitor și fără țintă umblu,
De mână cu a mea umbră,
Statornica, fidela mea iubită
Pe al cărei umăr sufletul împovărat îl
Epitaf
Să nu fiți supărați pe mine
C-am tras în președinte.
E lucrul bun, foarte vital,
Pe care trebuia să-l fac.
Mi-a trebuit un plan trés genial,
Conceput mai dinainte,
Ca să pot
Plânge plumb bacovian
Peste cer, pământ și ape...
Vin nălucile din umbră,
Vin stihii ca să le îngroape.
Plânge plumb bacovian
Peste viața ființei mele,
Peste cerul
Ireal
Doamne, ce bine este lângă tine
La gura sobei
Pe podea
Ascult dăruit clipei
Focul din vatră
Cum pocnește scânteietor
Din vreme în vreme
Afară e viscol
Urgie mare
Iluzie
Iubito, la noapte am să te răpesc,
Să mă aștepți în clipele târzii,
Căci te voi duce în lumi ce prevestesc
Mulțimea clipelor când vor veni.
Voi claxona din
Orașul
Pășesc de-a lungul trotuarului luminat de plânsa lună.
Cadența pașilor măsoară mecanic și precis
Imaginile cotidiene atât de familiare cândva.
Le văd,
Nebunul
Zărit-am un nebun ce străbătea grăbit,
Aridele întinderi ale imensului deșert
Cu ochi măriți lunatic, cu părul răzvrătit,
Prin vremi atemporale, prin spațiul
