Poezii

Tropot de cai În lunca vieții; Copita sfarmă bulgării de humă Și trage-n jos drept spre pământ A sufletului grea căruță Prin iarba înrourată În care vântul Suflă gânditor Prohodul

Stimate domnule Radu Herinean, Nu cred ca mai este necesar a va spune despre reusita poeziei deoareca sunt convins ca a stiti si dumneavoastra. Oricum, multe felicitari si la mai \"multe\". Vin si

Despărțire M-am uitat în ochii ei Drept, țintă, I-am spus verde, apăsat: - Ca să știi, șeră cucoană, Am plecat. Nu sunt vorbe de-mpăcare, Nu-i nimic de regretat, Mi-au umbrela

Conjugal Ea, m-a iubit în felu-i personal. Eu, i-am răspuns la fel de personal. Ne-am contopit mereu ca val cu val, Din ireal până-n material. Și am trecut așa de personal, Prin

Balada milițianului Am vrut, cândva, să fiu milițian, Să patrulez, atent, prin piață, Să port diagonală și pulan, Să văd cum mă descurc în viață. Să intru, hotărât, printre șmenari

Romanță C.F.R. În spatele transportului verbal de sentimente, Pe care-n stare bahică ți l-am trimis aseară, Stă sprijinit peronul trist și gol să aștepte, Pe stâlpii urinați de ploi

E toamnă iar. Mă plimb prin cimintirul vieții mele, Rătăcitor și fără țintă umblu, De mână cu a mea umbră, Statornica, fidela mea iubită Pe al cărei umăr sufletul împovărat îl

Epitaf Să nu fiți supărați pe mine C-am tras în președinte. E lucrul bun, foarte vital, Pe care trebuia să-l fac. Mi-a trebuit un plan trés genial, Conceput mai dinainte, Ca să pot

Plânge plumb bacovian Peste cer, pământ și ape... Vin nălucile din umbră, Vin stihii ca să le îngroape. Plânge plumb bacovian Peste viața ființei mele, Peste cerul

Ireal Doamne, ce bine este lângă tine La gura sobei Pe podea Ascult dăruit clipei Focul din vatră Cum pocnește scânteietor Din vreme în vreme Afară e viscol Urgie mare

Iluzie Iubito, la noapte am să te răpesc, Să mă aștepți în clipele târzii, Căci te voi duce în lumi ce prevestesc Mulțimea clipelor când vor veni. Voi claxona din

Orașul Pășesc de-a lungul trotuarului luminat de plânsa lună. Cadența pașilor măsoară mecanic și precis Imaginile cotidiene atât de familiare cândva. Le văd,

Nebunul Zărit-am un nebun ce străbătea grăbit, Aridele întinderi ale imensului deșert Cu ochi măriți lunatic, cu părul răzvrătit, Prin vremi atemporale, prin spațiul