Poezie

podul casei

1 min lectură·25 noiembrie 2013

Mediu

mama ascunde păpuși

„sunteți mari nu vă mai trebuie”

și le spânzură de grindă

podul casei este un cimitir de jucării

în care nu putem să plângem

visez des cum cineva mă privește

cu ochi alunecoși cu lacrimi de cârpă

și-mi vine să trag de mânerele astea de lemn

până îmi cade în cap toată țărâna

până mă murdărește sângele lor închegat

cu un ac

trec de la un deget la altul

când îmi vine să strig

fac noduri.

035399

Despre aceasta lucrare

Autor: Neagu Raluca
Tip: Poezie
Cuvinte: 79
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Neagu Raluca. “podul casei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/14039053/podul-casei

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

PS Paul Gabriel Sandu✓26 nov. 2013

imi place poemul tau, iar imaginea unui cimitir in care nu putem sa plangem este o metafora perfecta a copilariei, a pierderii ei irevocabile. Marturisesc ca nu inteleg foarte bine ultimele patru versuri ale poemei.
cele bune,

NR Neagu Raluca✓27 nov. 2013

mult pentru trecerea prin si peste vers. :)
O zi frumoasa,
R.

GM Gabriel Nicolae Mihăilă✓28 nov. 2013

întregul (pare un poem cu tendințe gotice), dar felul în care am interpretat ultima strofă a facut să-mi placă și mai mult. Sunt niște imagini puternice:

"cu un ac
trec de la un deget la altul
când îmi vine să strig
fac noduri"