Poezie
peștera
1 min lectură·
Mediu
un câine este rostogolit din cer
corpul lui formează un covor cenușiu pe care călcăm
când ultimul înger se întrupează în animal
câinele crește
ca un bulgăre de zăpadă
adulmecă tragedii se acoperă cu zile
tot mai cuprinzător
pare că din el se nasc anotimpurile și ploile și
mai ales
noaptea
în burta câinelui răsar flori
curg nori
păsările ies din ouă
timpul ticăie aiurea
dinții lui devin gratii
temători îl mângâiem pe creștet
aruncăm câte-o coajă de pâine.
se deschide ca o închisoare
cu gura prinde zările
de la un capăt la celălalt
din întuneric
toți așteptăm
primul licurici înghițit
să îl transformăm în soare.
023.553
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Neagu Raluca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Neagu Raluca. “peștera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/neagu-raluca/poezie/14001740/pesteraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NRuneori oamenii care zac in intuneric incep sa creada ca au fost acolo dintotdeauna. In pestera aceasta insa, oamenii asteapta daca nu soarele, macar un licurici. :)
Zi luminata de un licurici iti doresc!
Multumesc pentru vizita!
Zi luminata de un licurici iti doresc!
Multumesc pentru vizita!
0
mi-a plăcut acea grotă, o burtă din care răsar flori etc...
și dorința finală de soare, mult soare... dintr-un licurici :).