mai multă poezie pentru S, vă rog

începutul e prost, te determină să nu vrei să treci mai departe. și pe parcurs apar multe bariere si diluări care n-ajută. aș începe de la dislexică, cu verbul un pic altfel, cu toate că și dislexicul acesta e foarte încâlcit în exprimare. cam asta aș lăsa, cu mici modificări.

acum respiri egal ești complet

sunt dislexică și m-apucă
un dor sufocant
semn de interzis
după o iubire
ce n-a însemnat nimic

m-am liniștit stau tranșez sentimente
le separ rele de bune

mă așez pe rană, dispar
într-o noapte cu lună plină
ca un chip de copil

nu mai știu să scriu despre noi
prin pereții care se topesc
ca paharul de plastic

rămân doar eu cu ochi obosiți
și umeri de amazoană
să lupt cu lumea - o lavă
ticsită în golul din mine

Eu cred, dimpotriva, ca inceputul e cea mai buna parte a poeziei. Are ritm, are consistenta si, mai ales curge firesc, unitar, ideea poetica poate fi urmarita firesc. Nu ma impac cu finalul strofei intai, cu semnul de interzis, care mi se pare ca n-ar avea ce sa caute acolo.

Strofa a doua e net inferioara, are o singura idee, destul de comuna si destul de des repetata.
Comparatia din a treia strofa mi se pare ca nu tine, pur si simplu pentru ca tristetea e mai curand ceva difuz, vag, nelocalizabil, iar nu un glont care se poate extrage, nu un obiect determinat, bine conturat.

Urmatoarele strofe fac un slalom printr-o gramada de idei care se sufoca unele pe altele, iar imaginile devin greu de urmarit. Cu exceptia penultimei strofe care este un fel de oaza de liniste si de calm si care are o imagine interesanta. In genere, noi nu mai rescriem azi poezii. Poate e mai bine sau mai rau asa. Deci n-o sa-ti sugerez s-o rescrii. Ci sa scrii altele mereu mai bune.
Asta e felul nostru de a rescrie, luand de la inceput totul.

@Ecaterina, imi pare rau daca ti s-a parut inceputul prost, vad ca parerile sunt impartite. Eu vad poezia ca un intreg si atunci nu o pot transa conform variantei tale. Apreciez ideea insa.
@Paul Gabriel, semnul de interzis din dreptul pieptului unui barbat este cel mai dureros lucru pentru o femeie. :) Referitor la imaginea tristetii ca un glont. Tocmai aceasta era ideea : oamenii ar vrea sa scoata tristetea din mine ca pe un glont, dar asa cum spuneai si tu este ceva difuz.
Va multumesc amandurora!