Poezie
simplu
1 min lectură·
Mediu
mi-e iarnă
și frigul ăsta ne frânge mâinile Ania
nu mai căuta pământul
gheața îți schimbă ochii
în cenușiu
te-am văzut
aveai flori înghețate în palme
\"habar nu ai cum miroase gerul
a tămâie\"
nu te-am crezut Ania
nu
te-am
crezut
din trupul tău a rămas
o urmă nedeslușită în zăpadă
ceva cu aripile strâmbe
toți oamenii sunt diferiți, Ania.
023305
0

Remarc ”gheața îți schimbă ochii” (poate nici nu era nevoie de ”cenușiu”). Sau mirosul de tămâie al gerului.
Iar aceasta doar privind prin folia transparentă de protecție dintre foile albumului. Sepia cu cerneală albastră. Tot de protecție desigur; cel care scrie, știe de ce. Oamenii sunt diferiți, iar urmele pe zăpadă-s nedeslușite. Exact cum trebuie.