Flămând e sufletul
de libertatea de la țărmul mării neuitate
unde timpul se juca cu stelele,
iar cerul cu noi,
plutind deasupra lumii
pe-un fir de muză pentru amândoi.
Un vers matur și
Varsă-ți dragostea peste sufletul meu
Și pune în mine toată fericirea ta, căci
atunci când n-am să mai fiu lângă tine
Și-ai să simți cum vântul rece îți adie
prin plete, să știi că sunt eu, cea
Zăpada palidă îmi sărută gândurile călătoare,
îngeri albi aprind scânteia uitată
în profundul suflet rănit de vremuri și destin.
Încercări nereușite de pete de culoare uzate de timp
absorb
Vreau să rămân în curcubeul tău,
O pată de culoare,
scăpată fără voie
printre degetele tremurânde.
Vreau să domin zâmbetul tău
și somnul lin să ți-l sărut neîncetat,
În vis când mă vei
Te rog să mă privești,
de azi vreau cu tine fiecare moment
să zâmbesc cu mâinile tale în suflet gol.
Anotimpurile, ani rămași în sărbători
să te împreuneze cu lunile ce vin
și nu gândi când nu e
N-am să-ți mai scriu nimic,
nici ce-a fost ieri,
tu nu ai timp
de mine, de noi...
Un alt trup ți-a furat visul,
eu m-am pierdut,
acum sunt departe de tine...
Simt parcă ar fi
ultima
Dintre toate minunile vieții mele
te-am păstrat pe tine
să-mi fii și muză și idilă și consoartă.
M-așez la masa veche
și rumeg fiecare secundă
dinainte să te întâlnesc.
Zadarnic trecutul îmi
Nu mă arde cu văpaia
de pe pieptul tău ud
de amintiri salbatice...
Și mie îmi stă dorul până în gât
când nu te văd,
pe buze să te simt aievea cum respiri
tandru.
Convinge somnul
să ne
Știu că multe păsări și albine roiesc în jurul tău
dar eu vreau doar să fiu ceea ce nu ai.
Mă hrănesc din tot ce e frumos și pur
ca să fiu ceea ce sunt,
Am învățat să zâmbesc infinitului
Cuvintele nu sunt pentru mine,
sunt pentru cei citiți,
Eu doar simt și mă umplu
cu iubirea purității ce-o poartă natura.
Trăiesc prezentul ca pe un vis
adesea modelat de mine,
Iar când valurile
Când ne-am întâlnit mi-ai dăruit
penița cu care ai scris tu decenile,
Așteptând răspunsuri din parți
unde nu erai înțeles, nici măcar ascultat,
Când ți s-a terminat cerneala albastră
am venit eu
În fiecare gând ești tu,
Pasul următor mă face să tresar,
Te văd privindu-mă cu dragoste,
Scriindu-mi „te iubesc”
pe zâmbetul chipului meu.
Ating albastrul din ochii tăi
cu un sărut tatuat
Rătăcesc pierdută în haosul pustiu,
Vocile din cap lipsesc cu desăvârșire,
Nici tristețea nu mă mai consolează,
Singurătatea a devenit parte din mine.
Aș vrea să mă sting dar acum nu mai
Haide, dansează cu mine, iubitul meu
dansează în ploaia de mâini și de zâmbete,
dansează în razele ochilor mei...
Haide, iubitul meu, ieși în lumina dragostei
ce te înconjoară la fiecare
În bezna nopții cutreier universul,
un răspuns s-aud aș vrea,
nu știu viața fără tine cum va fi
dar știu cum a fost cândva.
Ai crezut în minciuni parfumate cu credință,
dar taina mea n-ai vrut
Uniți-vă forțele, îngerii mei,
avem treabă zilele astea!
Cerem iertare divinității,
cerem îndurare
ca să primim sabia dreptății,
să aducem zâmbet, bucurie, veselie
pe acolo pe unde
Vreau respirația ta în plămânul stâng
să-mi străpungă oxigenul
și-n mireasma sărutului tău să mă ofilesc
precum un trandafir uscat la soare,
Vânt de primăvară în suflet îmi pătrunde
cu-n fior de
Acum ascult nisipul
stând pe marginea prăpastiei
dintre sufletul meu și trup.
Eterne sărutări se izbesc de cer
în gaura gândurilor pustii,
licoarea zâmbetului curge
Înapoi în vântul ce l-a
Ești magic și ești viu în șoapte,
Te aud cântând cu mine
veșnice promisiuni
sărutate de clipe pierdute în alint.
Am fugit
la tine pierzându-mă
în pași grăbiți, lipite gene...
Devorează-mă cu sărutul tău
până am să uit cine sunt,
căci în brațele tale îmi pierd răsuflarea,
respiri prin mine, trăiesc prin tine,
alunec pe stele,
m-agăț de scânteia dragostei din ochii
Fericirea mea e plantată într-un pom inexistent,
În umbră m-am transformat înainte să cunosc viața,
Departe mi-e sufletul, de multe ori dezlipit de trup,
În cer îmi caut liniștea, dar e iarnă și
Singurătatea mă caracterizează,
nu mi-e teamă s-o privesc în ochi,
cu zâmbet împlinit repet din nou, ca-n fiecare zi:
sunt singură și liber mi-e fiecare pas!
De-ai putea să înțelegi libertatea
Ca de obicei, singură
în universul meu de stele căzătoare,
Nu-mi ajunge viața întreagă
să mă obișnuiesc fără tine
în locuri cultivate cu iubire și dezmierd
și lacrimi și fericire,
scântei de
Mă duc să culeg vise,
să-mi iau puterea
să te văd
ca pe un simplu om
ce mi-a străbătut inima
și atât.
Te-am pictat
în versurile inimii,
fără să cunoști
zâmbetul meu îți poartă chipul
