Poezie

Maia

1 min lectură·31 mai 2012

Mediu

Ca de obicei, singură

în universul meu de stele căzătoare,

Nu-mi ajunge viața întreagă

să mă obișnuiesc fără tine

în locuri cultivate cu iubire și dezmierd

și lacrimi și fericire,

scântei de magie și extaz,

șoapte ofilite de căldura dragostei

cu care au fost rostite

în nopți albastre de sinceritate.

Plouă... cerul e trist,

Între noi e distanța și lumea ce-o crează.

Mai cer o cafea

și mă gândesc la tine,

ea mă inspiră,

tu-mi dai cuvinte.

Mâine ai să pleci,

eu rămân aici, singură,

cu o carte, două și-o amintire...

Vreau tot frumosul

din povestea noastră

să-l citesc în ochii ei

și-n părul vâlvoi alintat de vânt,

să spună în somn povestea noastră

fără început și fără sfârșit

cu capul așezat în poala visului

unde tu ești iubitul meu

și tatăl ei!

001.036

Natalia Micalona. “Maia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/natalia-micalona/poezie/14008372/maia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.