Poezii

Te rog să mă privești, de azi vreau cu tine fiecare moment să zâmbesc cu mâinile tale în suflet gol. Anotimpurile, ani rămași în sărbători să te împreuneze cu lunile ce vin și nu gândi când nu e

Ești magic și ești viu în șoapte, Te aud cântând cu mine veșnice promisiuni sărutate de clipe pierdute în alint. Am fugit la tine pierzându-mă în pași grăbiți, lipite gene...

Acum ascult nisipul stând pe marginea prăpastiei dintre sufletul meu și trup. Eterne sărutări se izbesc de cer în gaura gândurilor pustii, licoarea zâmbetului curge Înapoi în vântul ce l-a

Iubitul meu cu gust de viață, inima mi se umple de zahăr când glasul tau răsună în toată ființa mea printr-un fir de pământ. Cerul cu stele e telegrama mea, te chem spre soare ca să te

Fă-mă iubire! Atinge-mă fără să știi că sufletul meu moare pe pământ. Iubi-te-voi până la infinitul respirație pomilor verzi dintre viață și moarte! Uscată mi-e gura sufletului când răceala

Nu mi-e dor de tine, nici nu tânjesc să te văd. Învăț să mă cunosc pe mine să simt cât pot să rezist fără îmbrățișarea ta, fără să te miros, fără să respir... Învăț să trăiesc fără tine, până

Nu mă arde cu văpaia de pe pieptul tău ud de amintiri salbatice... Și mie îmi stă dorul până în gât când nu te văd, pe buze să te simt aievea cum respiri tandru. Convinge somnul să ne

Sunt lucruri ce valorează mai mult decât simplele cuvinte aruncate în față și în spate, Sunt lucruri ce se cer simțite. Viața își caută locul în ele și-n cei ce le compun cu fapta sau cu

Oare ăsta-i răspunsul ce-l aștept de-o eternitate ce încă nu s-a scurs din sufletul meu? Poți să mă privești puțin cum durerea îmi închide dorul într-o tăcere care-mi arde tot în mine? Tac, așa

Psiholog pe scena vieții mele, Perfecțiunea este o mască ce doar în somn nu ne acoperă fața. Respir fumul gri din jur, e greu, e frig, e ger peste tot. Dacă timpul nu mi te va aduce înapoi

Teama de singurătate nu mă caracterizează... Mi-am asumat singurătatea alegând versurile. Realitatea m-a părăsit demult, m-a lăsat cu ochii-n vis albastru. Iubesc cu disperare tăcerea

Hai, bea cu mine o cafea, Oglinda mea e puțin crăpată, au rămas câteva cioburi la mine pe față, Dorul a bătut prea tare la fereastră, acum intră frigul, soba e înghețată. Ia puțin zahăr să-ți

Ia-mă de unde nu-s sau mulțumește-te cu nimicuri... Privește-mă atent când îți dorești ceva cu adevărat bun numai pentru tine și vorbește căci dorința ta bine pusă trebuie

Devorează-mă cu sărutul tău până am să uit cine sunt, căci în brațele tale îmi pierd răsuflarea, respiri prin mine, trăiesc prin tine, alunec pe stele, m-agăț de scânteia dragostei din ochii

În fiecare gând ești tu, Pasul următor mă face să tresar, Te văd privindu-mă cu dragoste, Scriindu-mi „te iubesc” pe zâmbetul chipului meu. Ating albastrul din ochii tăi cu un sărut tatuat

Vreau o nebunie să se întâmple în viața mea, să mă închizi cu totul în tine să-mi răpești răsuflarea în brațe să mă strângi cu dragoste să-mi confirmi că viața mea e în tine... Să-ți ating

Te caut în fiecare umbră, și-ți port chipul în fiecare zâmbet pe care-l ofer lumii, să te cunoască pe tine prin mine și prin tot ce dăruiesc căci tu ești sursa creativității mele

Îmi spăl sufletul cu apa vieții să-nvăț să nu mai plâng, Timpul meu se scurge, tu nu înțelegi secunda că te cere lângă mine pentru ziua de mâine ce a fost azi. Mi-e greu să privesc acel

Haide, dansează cu mine, iubitul meu dansează în ploaia de mâini și de zâmbete, dansează în razele ochilor mei... Haide, iubitul meu, ieși în lumina dragostei ce te înconjoară la fiecare

Știu că multe păsări și albine roiesc în jurul tău dar eu vreau doar să fiu ceea ce nu ai. Mă hrănesc din tot ce e frumos și pur ca să fiu ceea ce sunt, Am învățat să zâmbesc infinitului

Mă duc să culeg vise, să-mi iau puterea să te văd ca pe un simplu om ce mi-a străbătut inima și atât. Te-am pictat în versurile inimii, fără să cunoști zâmbetul meu îți poartă chipul

Nu sunt nimic decât un înger păzitor departe de muza sa... Păzim pământul cu prețul vieții noastre! Unii oameni mă fac să zâmbesc prin simpla lor prezență... E minunat să poți vedea viața

Aș vrea să fiu muza muzelor mele, când se gândesc la viață să mă vadă pe mine, când privesc luna să-mi cheme numele. Lumina în ochii lor să strălucească mereu când le apar în gând și

Uniți-vă forțele, îngerii mei, avem treabă zilele astea! Cerem iertare divinității, cerem îndurare ca să primim sabia dreptății, să aducem zâmbet, bucurie, veselie pe acolo pe unde