Poezie

Un gand

1 min lectură·7 ianuarie 2015

Mediu

Te rog să mă privești,

de azi vreau cu tine fiecare moment

să zâmbesc cu mâinile tale în suflet gol.

Anotimpurile, ani rămași în sărbători

să te împreuneze cu lunile ce vin

și nu gândi când nu e necesar!

Respiră în trăire, vieții dându-i apă.

Luminează în nopți pustii de suferință,

când unii pleacă, alții vin.

Iubește fără să pui limită în tine,

nu spera, doar fii ce ești tu de fapt.

Și lasă totul să vină.

Nu te opri la colțuri roase,

rotund e drumul spre o altă zi

și cerul e același, roagă-te.

Lasă-te curat de gânduri în lume

ce nu te cunoaște neștiind ce e ea de fapt.

Mulțumește cu mine, cu tine, cu ei, cu tot

că ești, că ai, că poți.

Nu mișca pietrele din loc, ele te învață,

nu lupta, e prea ușor...

Alege.

Primește,

pentru că te iubesc.

001.664

Natalia Micalona. “Un gand.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/natalia-micalona/poezie/14063005/un-gand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.