Poezie

Albastru regal

1 min lectură·13 ianuarie 2013

Mediu

Psiholog pe scena vieții mele,

Perfecțiunea este o mască

ce doar în somn nu ne acoperă fața.

Respir fumul gri din jur,

e greu, e frig, e ger peste tot.

Dacă timpul nu mi te va aduce înapoi niciodată

eu știu că pentru mine e un sfârșit,

un sfârșit a tot ceea ce am încercat să fiu

pentru tine...

o parte din noi s-a dus...

Ești aici, te văd, îți vorbesc, te simt în piept

și pe obraz,

lăcrimez în tăcere...

Iubirea mea nu mai este o taină...

Tu ești un mister pentru lume,

pentru mine ești... surâsul albastrului regal...

și totodată o parte din mine...

Mâinile mi s-au albit de ninsoarea timpului

de-atunci de când nu te-am văzut,

trăiești pentru lume

dar ai uitat că lumea ta ești chiar tu.

Chipul sărutat de vânt ți s-a uscat,

dar timpul te aruncă înapoi,

căci, știu, doar în brațele mele te simți viu!

002.041

Natalia Micalona. “Albastru regal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/natalia-micalona/poezie/14021942/albastru-regal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.