Poezie

Tristete

1 min lectură·29 decembrie 2011

Mediu

Fericirea mea e plantată într-un pom inexistent,

În umbră m-am transformat înainte să cunosc viața,

Departe mi-e sufletul, de multe ori dezlipit de trup,

În cer îmi caut liniștea, dar e iarnă și ceru-i înorat.

Uitată e lacrima în ochii ce nu mai zâmbesc demult,

Amintirile își cern clipele peste gândurile întunecate,

Ocean de suferință îmi inundă inima, timpul s-a scurs,

Mi-am pierdut respirația în mulțimea de lacrimi amare...

001.031

Natalia Micalona. “Tristete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/natalia-micalona/poezie/13997094/tristete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.