Mă voi întoarce
când ai să uiți complet de mine.
Mă voi întoare
să te iubesc mai mult
decât lumea toată la un loc.
Mă voi întoarce
pentru tine.
Când lumina ochilor
de lacrimi se va
În bezna nopții cutreier universul,
un răspuns s-aud aș vrea,
nu știu viața fără tine cum va fi
dar știu cum a fost cândva.
Ai crezut în minciuni parfumate cu credință,
dar taina mea n-ai vrut
Ca de obicei, singură
în universul meu de stele căzătoare,
Nu-mi ajunge viața întreagă
să mă obișnuiesc fără tine
în locuri cultivate cu iubire și dezmierd
și lacrimi și fericire,
scântei de
Din această noapte
sunt din nou o pasăre călătoare,
voi călători ziua
spre orizonturi fără vânt
și fără ploaie.
Am bucăți lipsă din mine
dar sunt întreagă,
am o forță de învins în lume,
Aș vrea să existe câteva cuvinte
ce să ne descrie doar pe noi doi.
Prin ceață cutreier câmpul infinit de cuvinte,
să pot eticheta povestea noastră
cu nemurire și unicitate,
sinceritate și
Un zâmbet ciobit
stă într-un colț al gurii
atârnat de un fir de vis
de împăcare și iubire.
O tablă de ciocolată
îndulcește lacrima pierdută
de ochii tulburi de tristețe.
Degetele
Flămând e sufletul
de libertatea de la țărmul mării neuitate
unde timpul se juca cu stelele,
iar cerul cu noi,
plutind deasupra lumii
pe-un fir de muză pentru amândoi.
Un vers matur și
Întunecată e vocea
din interiorul meu
ce n-o pot auzi.
Simt flăcările
cum mă transformă-n cenușă.
Spre vântul rece
mă-ndrept prin pașii tăi,
spre marginea râului
ce până ieri
mi-a fost
Vreau să inhalez oxigen
din paharul de nostalgie
și de dor prezent neîntrerupt
în fața momentului
trăit acum și în fiecare zi
de când te-am cunoscut.
E târziu, nu mai e timp,
clipele sunt pe
Privesc adânc în oglinda sufletului tău,
Sărut ramele de culoarea cerului senin,
Ating cu vorbe ce nu poate fi văzut din tine
Iubesc cristalul în care mă oglindesc fără voie.
Vreau tot ce nu
Aș vrea dorul să nu ți-l port eu,
dorul să fie prietenul
celor ce joacă rolul de părtași în destin.
Gene lungi strecoară cristale lichide
pe obrazul amorțit
de dorul buzelor de ieri
sau
Dintre toate minunile vieții mele
te-am păstrat pe tine
să-mi fii și muză și idilă și consoartă.
M-așez la masa veche
și rumeg fiecare secundă
dinainte să te întâlnesc.
Zadarnic trecutul îmi
Singurătatea mă caracterizează,
nu mi-e teamă s-o privesc în ochi,
cu zâmbet împlinit repet din nou, ca-n fiecare zi:
sunt singură și liber mi-e fiecare pas!
De-ai putea să înțelegi libertatea
Vreau respirația ta în plămânul stâng
să-mi străpungă oxigenul
și-n mireasma sărutului tău să mă ofilesc
precum un trandafir uscat la soare,
Vânt de primăvară în suflet îmi pătrunde
cu-n fior de
Zăpada palidă îmi sărută gândurile călătoare,
îngeri albi aprind scânteia uitată
în profundul suflet rănit de vremuri și destin.
Încercări nereușite de pete de culoare uzate de timp
absorb
Ce frumos ești când scrii,
ochii tăi vorbesc în zâmbet,
mâna, pixul răsfoiesc versuri.
Cauți... ce? înca mai cauți?!
În strigăt vine un răspuns
de lângă tine,
un sărut pe obraz sclipește.
E
Dezvelește-mi trupul și sufletul de dureri
și îmbracă-mă în amintiri neuitate,
legată de tine vreau sa fiu
pe veci și pururi doar tu și eu
și ce-o mai fi să fie...
Te iubesc,
nu sunt cuvinte
Fantomele trecutului călduros
și totuși lipsit de sens,
mustrate de abandon
bântuie clipele de mângâiere
ce dau viață prezentului
provocând pete de durere,
mici fisuri ce ucid încet
cu
Ai dăruit cuvinte mari
celor ce nu au înțeles,
Căutând astfel trupul
pentru pantoful pierdut
pe scena sufletului tău
în timpul dansului
dintre fericire și-mplinire.
Însoțit mi-e sufletul de
Vreau să rămân în curcubeul tău,
O pată de culoare,
scăpată fără voie
printre degetele tremurânde.
Vreau să domin zâmbetul tău
și somnul lin să ți-l sărut neîncetat,
În vis când mă vei
Ești un simplu om
ce-mi zdruncină inima și sufletul!
Tu te-ai lăsat
eu am reînceput.
Nasc vise pe hârtii adunate,
mototolite, aruncate, ude
de lacrimi neînțelese și iubiri pătimașe.
M-am
Fericirea mea e plantată într-un pom inexistent,
În umbră m-am transformat înainte să cunosc viața,
Departe mi-e sufletul, de multe ori dezlipit de trup,
În cer îmi caut liniștea, dar e iarnă și
M-ai iubit...
M-ai iubit, știu
ți-am fost și zâmbet
și lacrimă de dor,
Am fost vis dar și împlinire.
M-ai iubit, știu
și ți-am răspuns la fel
în scris sau prin vorbit,
în fapte și în
Sunt un demon
ce se hrănește cu iubirea,
izvorul sufletului ce cuge
peste trup, izvor nesecat de patimi.
Mă eliberez de lanțurile pământești
atingând buze umflate
de pasiune și de dor,
Respir
