Nache Mamier Angela

carmen,o poeta inetresanta,acest poem are diverse traiectorii,ne poarta prin totae capacanele ,unele sunt usor de descifrat ,altele imprevizibile,denota o constiinta scriitoriceasca evoluata
personal am apreciat modernismul partii a doua,prospetimea,autoironia,zeflemeaua ,hazul de necaz si un talent imagistic în forta :
"De îngeri sau paji, nu, te iubesc sunt două cuvinte ca două pastile
Cu efect placebo, dacă le înghit merg deasupra străzii
Și cu cât mă apropii de tine, încet, încet mă nasc
Oamenii îmi fac loc, se dau de-o parte și de alta a drumului
Te ademenesc ca pe-o fiară cu mirosul de placentă-n zăpadă "

merci draga bia,pentru comentariul apreciativ ,care evidentiaza interesul tau prietenesc pentru munca mea de autoare de poezie,cronici,diverse articole...
ma intereseaza evolutia unui destin poetic,de fiecare data ma aplec cu interes pentru a gasi cheia (ori cheile) unui drum literar ,îmi place sa ma "hranesc "cu viziunile si "riscurile" unui autor ,iubesc misterul pe care un autor îl simte ,îl intuieste ,încearca sa îl capteze în cuvinte pentru noi toti,iubesc acest umanism

-multumiri pentru recomandarea textului

-ottilia,noi dialogam de fiecare data constructiv si steluta ta va face placere si poetului recenzat ,caci ,ca si mine ,se interogheaza cu decenta ,despre posibilitatea de a exista" prin si pentru poezie ".

-Eugen Pohontu ,nu e usor sa ne aratam sufletul între copertile unei carti ...am apreciat rabdarea si modestia cu care v-ati "dezvaluit",nu e niciodata prea târziu ... eu apreciez diferentele de parcurs între diferiti autori ,nu ader la "robotii" care sunt mereu peste tot,pe toate scenele si ne obosesc cu grandomania lor ...drum bun pe acest drum atipic al experientei poetice care cere fidelitate si sacrificiu de sine (total)

-silvia ,ai rezumat foarte bine"drumul nostru", cel care deseneaza o frumoasa traiectorie ,cea care dovedeste ca se poate discuta civilizat ,între generatii diferite, când poezia devine o insula de "drept comun" ,amical ...

-radu stefanescu am citit si înteles mesajul ...

dragii mei,
multumesc în primul rând pentru recomandarea cronicii scriitoarei Ioana Geacar de catre editor (...)
merci poetului Vali Nitu pentru "vizita"
poetul Teodor Dume este si el printre vechile mele amicitii literare pe agonia si am apreciat comentraiul respectuos si filozof
Otilia ,steaua ta stiu ca este sincera si seamana cu cele pe care ti le-am acordat si eu aici ori pe agonia.fr,bucuroasa de evolutia ta singulara
Inima nu are riduri ,memoria plaiurilor natale ,la fel ...

Stofa ta de poet si critic literar se resimte si nu ma pot decât bucura copilareste de aceasta lectura deloc simplificatoare a textelor mele
Instrainarea devine un alt drum în poezia mea,subiect greu ,dureros,cuvintele au acea forta magica de a o alina .
analiza ta mi s-a parut "densa,la obiect" dar si emotiva chiar lirica ,merci pentru constiinta si sensibilitatea ta , exemplare si rares de nos jours !

recunosc ,desi rara la vedere,ca m o deosebita stima pentru acest autor simpatic,cultivat si talentat,care ne descreteste fruntile cu filozofie
deci La multi ani Intelepciunea Voastra,plecaciune si nu uitati sa ne lasati secretul tineretii fara batrânete ...inima dumneavoastra nu are riduri,a ramas cea a unui copil
articolul este absolut adecvat meritelor Tataiei ,al nostru,al tuturor :)

aveti dreptul legitim de a nu aprecia "magiunul "poetic,dar pentru cineva atât de exigent ar trebui ,pentru a va aprecia si lua în consideratie ,sa ne demonstrati de ce ati ales între "magiun" si "fesele "(citez :"cine sîntem noi cu mîinile pe cururi reci "din varianta de "manea" a lui A.P.?)
Suprarealistii si dadaistii si nu numai ei ,au inventat demult si depasit aceasta maniera de a persifla "magiunul"...nu mai vorbim de Villon ori Rabelais ...deci unde este noutatea ?
Aceasta ar fi marea revolutie literara asteptata de noi toti ? Marea surpriza ?
Find foarte exigent, ne dati de înteles ca sunteti recunoscut de critica literara ,ca volumele dvs.au creat o mare surpriza si ca deci va puteti permite sa deveniti un mare SFATUITOR ...poate nu ar fi rau sa aveti deja curajul de a semna cu numele dvs.real ,daca tot sunteti un scriitor important ... noi suntem gata sa va aplaudam... banuiesc ca pentru dvs. literatura începe cu secolul 20,ca Ronsard este "magiun" etc etc Magiunul unora(la prima vedere) contine sclipirea geniului,în acest fel Timpul i-a retinut si mentinut în sertarele gloriei autentice ...Desi "revolutionari",unii (multi se vor recunoaste) de pe acest site nu suporta polemica ...astept represaliile cu care am fost obisnuiti ,în loc de opere veritabile,recoltam injurii...eu am avut onestitatea de a va acorda o stea si nu-mi voi schimba atitudinea,cum vi s-a întâmplat nu demult ...

reteta "optzecista" este utilizata din punct de vedere tehnic foarte bine ,dar apropierele de vedetele acestui "cotidienism" sunt prea evidente,nu vad nici o urma de experiment ,doar un teribilism superficial,copier/coller ...
multe fraze nu au nici un sens ,cât as vrea sa le caut un parfum suprarealist ,o lipsa totala de univers personal ,o apropiere diluata între epoci :ce are "elefantul budist"(în final) cu "picioarele Cleopatrei" ... ?
versuri lungi ,obositoare :
"cine sîntem noi căutîndu-l pe

Rimbaud. că Brăila doarme ziua în blana leilor


Brăila doarme ziua în cuțitele noastre

înapoi în stuf sub bocancul Jandarmului

care ne umple de frig. înapoi în Brăila că

Moartea ne urmărește prin Cheile Bicazului

Moartea ne amendează în Piatra Neamț înapoi"
Dadaistii erau ceva mai înzestrati la amestecurile spectaculare de cuvinte si idei ,poezia nu vine lesne spre el,acest autor se joaca probabil cu nervii inspiratiei ,o biciuieste, utilizeaza obiecte transante (" doarme ziua în cuțitele noastre"),taie si spânzura deci fara folos ...
anti-poezia este uneori poezie ,dar aici suntem pe o ciorna nevinovata ...

draga prietena,
Merci pentru prezenta ta pretioasa pe aceasta pagina...aprecierea ta ,se apropie de sensul "impresionist" dat de mine acestor poeme însotind picturile Danei împregnate de Monet ,pentru care are un adevarat cult ...
Cu atât mai mult ca am locuit 10 ani nu departe de gradina mirifica a acestuia la Giverny ,în Normandia ,deci titlul în franceza nu putea fi decât legitim..
te mai asteptam

un talent tânar viguros,tainic si trainic,inspirat de simfonia coapselor unei Carmeline,simbol al unei Dalila moderna a carei putere i se pare un delicios supliciu. Un simt al umorului distilat prin tuse de autoironie fine,tehnici diferite ,utilizate inteligent,conduc spre un buchet final de senzatii siderante care anunta o "voce" ,un temperament vulcanic (buzoian-sic !) :
ș fi vrut să-ți propun Carmelina un joc să
facem amândoi o casă și
în urechile ei să facem câte un copil și
în părul ei să facem câte un copil și
în ochii ei să facem câte un copil și
în toate ale ai să facem câte un copil
nu știu dacă ai fi vrut dar
aveam de gând să facem după aceea și
o grădiniță apoi o fabrică și la urmă un cavou"
mai multe stele de acordat de cei care au aceasta "onoare"

o dezinvoltura simpatica, o economie de cuvinte alese cu penseta ,care reunesc finete psihologica,inteligenta,diverse "madeleines" care poarta parfumul amintirilor în inima si mintea unei autoare cu un unvers bine constituit ,filtrând "cotidienismul"(îndepartat în acest caz) cu versuri minimaliste ,care duc la un evantai de senzatii de un profund umanism,tulburator :
"va sta cu noi azi la masă
o clipă
va asculta muzică
va bate din palme la vestea cea mare
viața plătește chiria întreagă"

clipa
se așează pe balansoar
pune grâu porumbeilor
numără pescărușii
e vreme de-o cafea până se întoarce timpul pe dos

marturisesc ca sunt o lectrice a ottiliei care impune un tip de conduita rara,de bun simt,bonomie care se resimt si în ceea ce scrie...poeta a câstigat pe planul tematicii,în acest poem un expresionism inspirat da culori sobre în tonalitati gri unor flashuri existentiale sumbre,surde :
"în îmbrățișarea lor blândă s-ar putea simți
încordarea unei neliniști comune
răceala vreunui chip copiat în mii de exemplare
stâlcit de cumplita tristețe luată pe cale naturală
de la o lume ostenită de viață"
totul este trecator,fugitiv,melancolic ,în acest text cu un finis foarte reusit...

un autor care scrie bine,utilizeaza autoironia,detasarea (cu umor) de evenimentele propriei vieti ,are unele lungimi care anunta o predispozitie pentru tehnica poemului narativ
provocator fara a exagera ,deloc bombastic,un temperament rebel,poetul este cultivat ,tehnica este livresca ,musina ori cartarescu ,cotidienistii sunt printre simpatiile sale,spiritul de "grup" (literar ori amical) face parte din aerul pe care îl respira cu nesat
ultimul rând nu e clar ,dar suntem în fata unui autor cu un program exigent,promitator :
"tu îmi arătai cu degetul strofele ca o leoaică ce vroia să-mi arate sânii
dacă nu și mai mult doamne ferește ducă-se într-un loc pustiu fără apă nici nu ar avea cum altfel
să te cheme altfel ce mai mâncam între sânii tai doamne ceapă usturoi gellu naum pesssoa și
să știi
nu-mi pierd așa de ușor busola cum pare e mult mai bine să ai unde să mănînci unde sa mâzgălești poeme"

poem impresionist,reflexiv,emotional :
"am închis ochii și-am simțit golurile
din noi, dintre noi, degetele ce-nchid pleoapele,
toate acele lumini estompate, umbre vinovate
și simt curgerea lor ca o mușcătură
care nu-și v-a găsi vadul pietruit, pregătit...
însingurându-ne de atingerea destinului"
poetul stapâneste arta metaforei care îi servesc la vizualizarea trairilor care îl coplesesc,are fibra meditatiei ,al unui dramatism narativ si cu un timbru filozofic preponderent
o reflectie asupra artei poetice si a unui "sic transit gloria mundi" traverseaza acest poem ritmat de un foc interior evident

puritate,candoare,"în cautarea timpului pierdut" aceasta doamna ne poarta în adâncurile unei memorii nostalgice,care face haz de necaz,aduce la suprafata "des madeleines" balcanice ,cu un iz lufoc,ludic si subtil ...felicitari

Un lant floral înconjurând un lant de cuvinte ,la fel de înmiresmate de sensuri înaripate,de la un poem la altul.
Dana Stefan este o artista sensibila ,florile devin sub penelul sau obiecte simbolice .Are curajul de a reinterpreta limbajul rozelor,flori indigene,utilizate înca de pe vremea romanilor ...Artista parcurge cu fervoare secole de arta florala ,multitudinea de sensuri si aduce contributia sa eleganta neoromantica,voluptoasa ,postimpresionista .
Autorii,reuniti de Cristina Rusu ,cu maiestria sa discreta,aduc un omagiu delicat acestei splendori efemere a florilor,care sunt la fel de fragile si frumoase ca existenta umana

Subiectul acestui poem nu e lejer,este un poet care etaleaza(poate cam grabit) o durere surda,o drama contemporana cotidiana,un sentiment de zadarnicie,caci pentru poet ,locuitor în occident,acest "strain" încarneaza existente complicate,pe drumul exilului...Un filon deloc simplu de atacat,de aceea mai poate fi lasat în gestatie caci autorul are ceva de spus,de ex . :"orchestre si santiere ma ateapta"...,"buretele umbrei","frontul irosirilor","cine va putea trăi viața mea cu atâtea erori mai bine ca mine?"



"totul se petrece înaintea mea
orchestre și șantiere m-așteaptă, verva-i intactă
în urmă cineva tot șterge tabla cu buretele umbrei
amintirile toate sunt ale unui străin
............................................


pe frontul irosirilor doar eu sunt apt să lupt și
cine va putea trăi viața mea cu atâtea erori mai bine ca mine?"
pentru acest "front" al unei lupte cu sinele într-un context european controversat,(desi ar fi de evitat precipitarea ),acord o stea de încurajare

un poem "fulgurant" care vehiculeaza diverse simtiri si gusturi literare ,mode mai vechi si mai noi,asimilate cu o curiozitate inteligenta,savuroasa...
"îți spui că lucrurile se vor limpezi
apa se încălzește greu
porii se deschid pielea se dilată ca să te cuprindă cumva
urmează cc revival și lotusul
ceaiul rămas de la tine se învârte în mijlocul platanului"
atentie la o anumita îngreunare artificiala a fundalului acestui poem cu un vocabular pretentios (catatonica ...) si un final cam tras de par ...

un poem stratificat ,cu mai multe învelisuri,care trec într-o epura fina o multitudine de sentimente ,repertoriate în inima si minte
imagini,metafore,sentimente pudice si impudice,multe simboluri dau continut acestui poem subtil
ultima strofa este un giuvaer :
"apoi pleci
șarpele negru se târăște sub
tălpile tale
părul îți zboară în pliscul
condorului "
aceasta economie de mijloace este de efect