Nache Mamier Angela

un text care este scris cu verva si inteligenta,dens si cu trimiteri multiple în diferite sensuri
poemul vibreaza din interior ,trimite sufluri existentiale dramatice ale unui cotidian observat cu luciditate si amaraciune
poetul emite definitii de la un vers la altul:
\"adevărul este o gură care în ultima clipă își amintește să tacă
și care își mușcă buzele până la sânge
să nu piardă nicio scânteie de bunăvoință
sau picătură de interes pentru sete\"

generozitatea este un motor al acestei poezii dar si compasiunea:
\"pentru că nu i se potrivesc hainele groase ale indiferenței
poate să plângă nu să se plângă:

pentru orbul fără baston de orb doar cu o creangă
care scormonește zăpada din tufișuri
pentru frigul care destramă cozile la ajutoare\"
finalul este exceptional ,sugestiv ,impresionant,deschis spre toate revoltele cu putinta...

de acord cu cei care au comentat textul
unghiul de vedere este inedit si pune pe gânduri
as mai elimina(din perfectionism) din repetitiile: se hranea se hranea ... nu stiu nu stiu... va cadea va cadea...
al doilea vers prea lung
traumatismul sfârsitului este sugerat pe \"muchie de cutit\",cuvintele cad greu,pline de sens ,tragice peste masura

o poezie în care karma pozitiva este preponderenta
imaginile surprind,curg cu naturalete,verva inspiratiei si a unui univers intim vulcanic fiind omniprezente sufletul poetului fiind:
\"o întreagă colonie de gâze minunate ale sufletului. chipul meu
se izbea puternic de mobilierul soarelui când
am auzit cum pântecul de flori al unei mirese
a căzut ca o săgeată la botul calului. atunci păsările
au început să-mi zâmbească amabil și au coborât
la nunta orașului întins sub corpul meu gol.\"
orasul este în sensul baudelairien al cuvântului o sodoma si o gomora ,natura ramâne imperiul sentimentelor care îl tin în viata extatica ,în karma care-i va asigura trecerea spre pacea vesnica :
\"oamenii locului spun acum că felinarul stă aprins
noapte și zi peste cămașa galbenă a unui mire
dat dispărut. mi se pare că noapte de noapte
un înger de inox vine călare în respirația mea
și-mi aduce lângă inimă florile unor păsări hidoase\"
e unul din \"karmicele \" cele mai reusite

corectati \"dimineata\"...
un poem în tonalitatea care mi se pare cea mai reusita în registrul dvs.poetic
care este cam \"diversificat\"
dar poetii nu se aseamana între ei...
sunt multe versuri frumoase ,pertinente în acest poem febril,în care timbrul poetului social se face auzit
faptele consemnate duc la un fel de buletin de stiri televizat,dar literaturizat,amestecând subtil un realism magic cu realitatea cea mai terestra si imediata cu putinta:
\"în aceeași noapte timpul dădea pentru muribunzi
o ultimă reprezentație apoi și-a tăiat bărbăția
și a curs printre degetele acestui secol bolnav\"
în acest poem ma \"recunosc\",regasesc întrebari acute pe care mi le pun si eu adesea,e un text - impact care propune un univers original,propune un fundal care nu e plicticos,demodat,are o anvergura \"mondialista\",este PREZENT!

aceste epigrame sunt subtile,autorul cultivat,ceea ce le dau o consistenta si o credibilitatea certe ,dar riscul de a \"chema\"acesti autori din trecutul literar mi se pare usor fortat
poate ar fi fost mai bine sa se utilizeze autori contemporani în viata ,care sunt cunoscuti pentru textele lor polemice,sociale ori politice
ori e vorba probabil de \"fantomele\"acestor mari scriitori,nu e prea clar pentru mine...dar probabil ca pretextul umoristic e suficient pentru a accepta procedeul
desi ideea ramâne originala,surprinzatoare

un poem în care te simt mai sigura de tine,desi ramâi într-un registru emotional(ceea ce e foarte bine)
partea a doua este mai reusita,e multa economie de cuvinte,spatiile dintre rânduri,silentioase,lasa sa se instaleze o atmosfera solemna,dragostea este un ritual al carui sanctuar este aceasta inima:
\"într-o zi ai uitat ceva înăuntru
de atunci simt
o greutate\"
începi sa ai de spus din ce în ce mai mult,felicitari pentru aceste eforturi vizibile

în afara de versuri muzicale,poetul nu aduce nimic nou pe planul fondului
muzicalitatea este mai puternica,acopera mesajul,ramâne o revarsare de cuvinte care aduc a \"vorbarie\"
este o poezie ocazionala,momentana ,cuminte chiar daca sinceritatea autorului nu poate fi pusa la îndoiala
cu acest gen clasic,poetul nu ia nici un risc,bate pasul pe loc fara sa îsi dea seama
e un tipar de poezie prea cunoscut

e mai bine lim
acest poem m-a miscat si aduce cu cel care are azi 2 stelute binemeritate
pentru ca face parte din aceeasi tematica:rezonanta sfârsitului,neputinta în fata mortii,tristetea semenilor,solidaritatea lor în fata acestui destin inexorabil,spaima poetului de aceasta \"naluca nesatula\"
a doua strofa are un miez uman ,cald,veridic ,de aceea îti acord o steluta

emotia este puternica în fata unor asemenea postari nostalgice
e o meserie nobila si se vede ca sunteti impregnata de nobletea ei,un adevarat sacerdotiu
dascalul ar merita mult mai mult respect,am înteles de la prieteni,fosti colegi din învatamânt ca traiti clipe grele în românia ,desi misiunea dvs.este cea mai delicata,caci aceste mladite sunt temeliile de mâine
în acest context ,acest text si fotografiile au valoare de manifest ,de impact pentru cei surzi si orbi fata de conditia intelectualului
va înteleg ,caci sunt si eu o dascalita cu buzunarele pline de poze si de amintiri

e un text delicios si original!

o recenzie impecabila,care ne face sa gândim,ne ajuta sa patrundem meandrele cartii unui autor dificil de catalogat,aproape impenetrabil
ioana geacar îi atribuie o neobisnuita inteligenta artistica,remarca arta acestuia de a îmbina fantezia cu realitatea,suprarealismul cu absurdul ,proza care combina misterul,meditatia dar si ironia jucausa a destinului indivizilor marcati de epoca la care apartin
Autoarea divulga cu antene fine de critic-poet,capcanele pe care acest scriitor le întinde (mai degraba constient) cititorului avizat

chiuveta este mai degraba \"évier\"
castron este mai degraba \"saladier\" ,ori \"bol\"
si \"eau de cuvette\" este apa de la toaleta,a WC-ului etc...
oricum quvette scris cu \"q\" nu exista ,deci ati creat un cuvânt nou
de ce nu?

au fost articole despre \"dolor\" si în revista \"astra\" de la brasov(a.i.brumaru),revista \"arca\" (petru m.has),wordpress,l\'inédit belge,midi libre,gardiolarem etc...(nu am timp sa fac un blog personal ,unde as putea publica toate recenziile...poate nu sunt suficient de egocentrica)nu am venit în românia pentru lansare(abia daca am timp de scris),de la distanta nu e usor,dar ma bucur sa vad ca volumul are un anumit ecou ,caci pentru a avansa ,un scriitor are din când în când nevoia de a se confrunta cu opinia publica(si eu am de înfruntat opinia de aici si cea din tara)

stimate poet george pasa,
observatiile tale sunt binevenite ,caci cunosc exigenta si constiinta ta scriitoriceasca
desigur ca autorii care au scris despre tigani(de când lumea...) sunt referintele culturale de baza,cuibarite undeva într-un colt al memoriei si care la contactul cu realitatea imediata au revenit la suprafata ca o evidenta care m-a surprins în primul rând pe mine...
eu am studiat limba rusa la liceu si puskin ori maiakovschi sunt autori cu majuscule,de geniu,în general consider autorii rusi printre cei indispensabili de citit (l\'âme slave caruia îi datoram atât de mult)
scrisul \"despre tigani\" este doar un pretext pentru a exprima \"o prise de position\" fata de o situatie umana degradanta

am fost mereu asa(cotidienista mai ales):în 1982 în primul meu volum(editura Dacia) ,când eram în tara,vorbeam de\"cartierele care miroseau a vodca,sâmbata ,duminica ori la salar\",de \"femeile cu plase, cu prunci smiorcaiti,marsaluind la orice cozi cu rabdare\",de casta lui ceausescu\" :si-i prea stupid în cortul vostru/în care voi cu sacii plini/va dati în petec ori de-a surda/numai poetul-peregrin/nemultumit de-asa scofala/se lasa-ncinerat pe crini...\" ca atare nu am fost lasa niciodata...
am scris despre tigani prin 2006 desi stiam ca era un subiect inacceptabil în românia ori în franta...dar nu scriem pe placul\"editurilor\" ori \"gustului public\"(desi am avut surpriza de a gasi un editor francez care s-a grabit sa ma publice,tocmai pentru ca vorbeam despre un subiect-tabu(spre uimirea mea!)
cartile noastre se \"bat\" pentru noi,ne apara prin continutul lor,ne \"scapa\" cumva,din moment ce le-am scris,nu ne mai apartin
oricum în cazul meu scrisul ramâne creatie -inspiratie-adoratie-mister total -truda -spaima etc...nu am certitudini absolute...

titlul cartii de care va vorbeam... L\'Encyclopédie du savoir relatif et absolu, 1993 bernard werber

un spirit enciclopedist,avid de cunoastere în sensul cel mai larg al cuvântului
aceste puzzle de idei se savureaza si îngurgiteaza cu repeziciune,îmi aduce aminte de o carte a scriitorului de succes bernard werber care a publicat o carte cu fisele sale de lectura ,o adevarata disciplina documentara ,pentru \"hrana \" cartilor sale,pe care eu personnellement o deschid destul de des...
cred ca trebuie corectat\"eau de cuvette\"

un text care pare un fragment dintr-un roman pe cale de a se scrie caci anunta mai multe fire conductoare:singuratatea scriitorului,criza culturala,marea,babilonia euuropeana...
suntem în \"tema voiajului\":voyager c\'est exister ,ceea ce autorul savureaza cu un ochi de romancier avertizat(uneori chiar prea explicit:de ex:\"barbatul din fata mea mi-a depanat o poveste despre singuratate...\"
conditia scriitorului este miezul acestei proze ,o tema care îlpreocupa s devine pretextul unor reflectii amare despre lumea nemiloasa a mediului scriitoricesc
autor sugestiv,emil ilescu are talent si acest text este înca o confirmare

marina,tin sa îti multumesc din nou pentru articolul tau consistent despre \"dolor\" publicat pe agonia.ro pe 29.03.2009
faptul ca esti la paris ,nu te împiedica sa te interesezi îndeaproape de cultura noastra de origine
desigur ca multumesc tuturor\"criticilor mei \"de pe agonia ori revistele literare din tara...

stimate petre anghel,
si e-mailul meu este \"public\",el exista dintotdeauna pe pagina \"biografie\" de pe agonia.ro
merci pentru atentia cu care ne înconjurati pe acest site...
eu în orice caz sunt onorata...
deci :
angela.mamier@gmail.com

un articol care angajeaza într-o demonstratie care poate ocupa cursul unei vieti întregi,caci tema este de o mare complexitate(\"la vie est courte,l\'art est long\"...)
cei care scriu (dar nu numai ei...) sunt atrasi de biografiile cât mai amanuntite ale scriitorilor lumii
printre rânduri exista acea curiozitate si fascinatie launtrica de a descoperi cheia talentului ori geniului lor
eseul desemneaza artistul ca o persoana sensibila cu o psihologie aparte,o lume numai a lui,vizionara în cele mai multe cazuri
un proverb superb ar rezuma remarcile lui petre anghel care a efectuat aici o munca de cercetare redutabila ,de admirat:
\"Pour l\'artiste,l\'art est caché sous un brin d\'herbe,pour le profane ,sous une montagne\".
si un altul special pentru dl.PETRE ANGHEL :
\"Seul le rossignol comprend la rose\"