Nache Mamier Angela

aceasta strofa este frumoasa:
\"trage ușor ușor
precum ai trage de un prunc
în timp ce mama geme înfundat
dintr-o altă lume parcă
spre lumea noastră\"
în prima parte trecerea de la \"albastru\" la \"rosu\" nu e plauzibila
finalul nu e clar
doar strofa citata are ceva straniu,promitator

un poem destul de pictural dar prea plin de \"zorzoane\" si multe clisee
(stele ,dor necuprins,raze ametitoare,lacrimi de fericire,roze de mai...)
un text cuminte si nimic mai mult,fara surprize...de sorginte clasica(déjà vu déjà connu)

liniștea crește ca un mușuroi
și în ochiul stâng am o zbatere
de ceva vreme
stimate teodor,
acest poem l-as începe doar de aici,unde nu mai e nimic de adaugat ori de zis pentru ca e de sine statator si purtat d eo imagine puternica ,sugestiva...
\"simt o senzație ciudată
în dimineața asta o să las lumea
să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri
să coboare în adânc
să picteze scene cu sfinți
sau ceva obscen

nu-mi pasă

e un text foarte direct\"prea personal\" pentru a atinge un nivel de creatie literara
ultima strofa este mai buna, mai concentrata,trage o \"concluzie\" (care va sta pe suflet)
cred ca va \"eliberati\" prin scris,dar mai aveti ceva drum de parcurs caci nu ajunge numai emotia ,fie ea cât de sincera...
poetul face un filtraj,nu exprima viata sub forma ei bruta,voaleaza,cizeleaza cuvintele ,ne lasa visatori
sunt convinsa ca acelasi text v-ar reusi mult mai bine într-o proza scurta
pariez!

un triptic reusit fiindca totul este concentrat la maximum ,un dramatism pescena vietii,unde bataile inimii devin mertronomul care scandeaza ritmul sacadat al vietii si al mortii
tensiunea este progresiva si atinge un apogeu în ultima strofa
un poem existential crispat, reusit,cifrele sunt Taina ,marele necunoscut ,infinitul:
\"și spunem, cu durere spunem
nodurilor să fie scară,
apelor să fie dimineață,
în care să ne scăldăm viețile,
până în lucruri
au să crească aripi
și piatra va fi semn de zece.\"
poetul transmite un fior ,un tremur,o angoasa sincera,imaginile sunt percutante

am citit cu interes aceasta recenzie si am gasit acest tânar poet original si plin de talent
desigur versurile ar fi putut fi interpretate cu mai multa profunzime,dar articolul parcurge cu simpatie,paginile unui volum care merita o prezentare mai succinta
autoarea ne atrage atentia asupra aparitiei unei carti de poezie care i-a captat atentia si consider ca merita salutata cu o stea,cum se face în toate cazurile de lansare de carte

un text care este inspirat de o durere vie si autentica
liricul este putin invadat de narativ,poate ar trebui concentra un pic
poemul este inegal
are momente unde crescendo ne prinde în emotia sa de calitate ,sincera si momente unde \"energia\" confesiunii este mai putin prezenta
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
am citat aceasta strofa fara cusur,care ridica forta evocatoare a poemului
de evitat locurile comune,care ne par \"binecunoscute\" ,prea \"explicite\"(redevin copil,inima ca o rana...etc...)
un poem la care cu un pic de efort ajungem la unison cu simtirea talentatului teodor dume

un poem care are totul din panoplia unui versificator abil
sonetul contemporan a evoluat demult si acest poem este \"traditionalist\",depasit,\"déjà vu,déjà connu\"
e usor a scrie versuri...
bateti pasul pe loc...à quoi bon?

un text foarte naiv si foarte îngust ca mentalitate !
lista ar fi prea lunga ,stiu ca oricum nu v-as convinge cu argumentele mele
de aceea ma limit a va atrage atentia ca nu degeaba ramâneti la \"atelier\"
dar am înteles ca nu va pasa

am citit cu mult interes ,desi cu inima strânsa,aceste amintiri,adevarate pagini vii de istorie literara
în acest fel,aceasta perioada va ramâne în memorie cu plusurile si minusurile ei
era mult mai dificil a ramâne la verticala în lumea scrisului de atunci si cei care am reusit acest pariu am platit un tribut destul de greu caci am fost obligati sa publicam putin si sa ratacim prin sertare poeme care reprezentau o forma de rezistenta,poate pasiva,dar reala-dovada ca artistii din instinct au aaparat cu pretul unui sacrificiu important literatura autentica
multi artisti(la brasov darie magheru...) au ales boema artistica,s-au stins în aburii alcoolului pentru a tine piept unor timpuri grotesti
la brasov existau câtiva poeti gata sa serveasca poemele curtizane si tragicomice ,pentru a-si vedea numele tiparit pe prima pagina a cotidienelor
nu dau nume caci unii au decedat ,altii sunt destul de pedepsiti si nu as vrea sa fiu în constiinta lor turmentata
nu-mi amintesc sa fi auzit ca cineva a scris versuri burebistare de forta
oamenii erau â tât de aserviti ca nici nu le trecea prin cap sa refuze scrierea unor asemenea poeme
ce este mai grav ,e faptul ca unii dintre ei aveau un mare talent
iata aurel,textul tau ma duce pe panta unor revelatii care nu cer decât de a fi dezvaluite
textul tau e curajos si plin de seva
bonne continuation!

un ciclu interesant care se citeste cu interes
aveti un talent narativ si instrospectati cu inteligenta universul uman
as încerca în locul dvs si genul scurt ,caci aceste texte sunt \"inclinate\" spre proza...

sunt convinsa ca acest volum si referintele critice sunt un mod de a-ti insufla curaj si încredere în pasiunea sincera care o ai pentru literatura
am citit de curând si le-am apreciat ,câteva poeme(noi) cu accente sociale care nu ma mira de la un \"bistritean\" ca tine
nu te grabi cu volumul ce va urma,caci graba strica treaba...e un sfat amical
vei întelege de ce ...bonne continuation

\"clasic\" e un gen care înseamna \"consacrat\"...poezia trebuie sa evolueze,limba este un organism viu,societatile sunt în miscare
fara picasso,van gogh etc... pictura ar fi ramas la nivelul subiectelor religioase,icoane,peisaje de natura etc...
chiar si \"pâinea \" evolueaza,sunt sigura ca în sec.21 nu mâncam aceeasi pâine ca acum 100 de ani
într-o zi(sper cât de curând ) îmi veti da dreptate...
curaj

stimate florin,
nu pot sa nu îti acord o stea pentru aceasta cronica fiind eu însami \"cronicareasa\" aceluiasi volum,cronica pe care am postat-o pe agonia în aprilie anul trecut
este un poet natural,sincer,carre scrie cu ochii umeziti de miracolul existentei
de altfel ma \"citez\" si vei vedea ca spiritele noastre se întâlnesc în placerea de a-l citi si recenza:
\"Poezie progresivă, poetul ne conduce dincolo de un banal proiect literar și constituie poezia ca un mod de viață la frontiera mișcătoare și transparentă între real și imaginar. (pavilioane cu ruj):\"când eram mai tineri aveam visuri legate de cotoarele / lui borges de morții lui bacovia de cântecele lui saba / și cu femeile lui bukowski și ne doream să fim ca ei / să adunăm toate cuvintele din lume / să le punem în borcan așa cum ne-au învățat bunicii\".

am m-ai acordat o steluta acestui tânar plin de talent (pe un text anterior)
viziunea acestui poem este profunda,poetul apasa clapa tragicului cotidian pâna la capat
remarc o privire foarte pertinenta ,atenta la detalii care scapa simtului ordinar un spirit de observatie meticulos,cotidienist (dar nu numai)
metafore proaspete si inteligente:
\"ia uite dragă luna a luat-o razna
fustă neagră cu picățele asortate pe galaxii
cine s-o mai înțeleagă biata de ea... \"
în blocul si pe blocul si din blocul poetului se întâmpla multe, e terenul pestrit al vietii si al mortii,un circ,o roata a destinului în care poetul produce un discurs tulburat ,uman,îndraznet ,pe drumul cel BUN al poeziei... adevarate

vad ca povestea irinei continua cu aceeasi intensitate a tragediei ,caci moartea unei fiinte dragi este un cutremur al fiintei
fiindca fiecare clipa are o semnificatie grea pentru autoare,fiecare gest,amintire,persoane care apar în câmpul acestui tragic scenariu conteaza
e singurul mijloc de a ramâne împreuna,de a sfida sfârsitul iremediabil
matias ne impresioneaza cu reactiile sale instinctive,confruntat la un eveniment prea trist pentru umerii sai fragezi
ciresul este un simbol de frumusete pura,rar prilej de a uita câteva clipe durerea,panica,incertitudinea
cei trei încoltiti ca niste fiare fara scapare...citesc si-mi fac rau,si-mi fac bine...

e un text cuminte,\"folcloric\",clasic si fara originalitate
e du \"déjà vu ,déjà connu\"...
cu un pic de bunavointa ati putea crea ceva mai \"\"personal\" mai putin influenat de nume arhicunoscute ale literaturii

leonard ,îmi cer scuze,am citir prea repede si am avut impresia ca ai citat putin dintr-o cronica
scuze criticului respectiv ,de care am auzit bine^nteles
graba strica treaba
cum esti semnatarul prezentarii am avut impresia ca e o prezentare scurta si ca meritai mai mult...
l-ai salutat pe dl .Bodiu?

cher leonard ancuta ,va felicit pentru aparitia acestei carti cu un titlu \"accrocheur\"
sunt convinsa ca acest moment merita o prezentare facuta de un critic literar,care ne-ar fi relevat aspecte pe care autorul nu le-a mentionat din modestie
orice editor care încurajeaza poezia este de felicitat
eu sunt unul din lectorii fideli a lui leonard ancuta,un autor interesant si plin de surprize

sunt multe lucruri promitatoare în acest poem
mai scurtati-l un pic
am apreciat unele imagini metaforice,se simte o autoexigenta si un gust format al poeziei
nucelul epic,\"povestirie\" din text sunt partile lui cele mai valabile,restul e cam \"vorbarit\"