Poezie
Duminici peste oraș
1 min lectură·
Mediu
Ninge cu duminici peste oraș.
Acasă e petrecere.
Bunica, mânată de dor,
ține poza bunicului în brațe
și își râde amarul...
Mama, cu șorțul pe umeri,
mai spune o dată: \"Mulți ani!\"
și eu știu
câtă dreptate are...
Cu trenul de șase,
îmi pleacă și prietenii
duminica peste orașe...
ducând cu ei și ultima mea îmbrățișare.
La magazinul vieții mele
Dumnezeu mi Se vinde,
cu ceai și gogoși,
cu lumină și praf,
la pachet,
prin tălpile neodihnite ale trecătorilor...
Printre toți acești străini,
mă pierd...
De el,
singurul iubit,
nu mai știu de mult nimic...
012
0
mai scurtati-l un pic
am apreciat unele imagini metaforice,se simte o autoexigenta si un gust format al poeziei
nucelul epic,\"povestirie\" din text sunt partile lui cele mai valabile,restul e cam \"vorbarit\"