Din cea ce-am fost cândva
Pe pietre, culori nemuritoare parcă văd, În noaptea cea din urmă e prăpăd. O creangă tristă-mi bate-n geam cu ritmic pas, Din cea ce-am fost cândva, ce-a mai rămas?... Desene clare văd afară,
Duminici peste oraș
Ninge cu duminici peste oraș. Acasă e petrecere. Bunica, mânată de dor, ține poza bunicului în brațe și își râde amarul... Mama, cu șorțul pe umeri, mai spune o dată: \"Mulți ani!\" și eu
Luciditate
Dispar file din jurnal, încă nescrise... Dispar idealuri încă neatinse, Dispar luminile celor demult promise, Dispar și raiurile de vise descrise... Apar din ce în ce mai multe idei fixe, Apar
Ultimul pumn de pământ
Când ai aruncat, mamă, Primul pumn de pământ peste coșciug, Am simțit că universul se cutremură încet, Dar mi-am regăsit ușor echilibrul. Pe urmă, voi, nefericiților! M-ați îngropat ca pe-un
Luptă-n vânt
Ai simțit vreodată că vrei să-ți înfigi degetele adânc în carne și să smulgi cu toată puterea, până ce rămâi fără de simțuri? Ai simțit vreodată că te lupți cu timpul, că vrea să te
Eminescu, azi, după atâta vreme...
Trecut-au anii… și eu, Te-aștept zadarnic pe aceeași ulicioară. Nu mai răsai asupra mea de mult... Misterele nopții azi nu le înțeleg, Si-oricâte stele ard în înălțime, Luceafărul din ele nu pot
A început să ningă
Pe geamul de la cameră mai văd o umbră doar, Pun mâna și-mi scot trupul ce doarme-ntr-un sertar.. E un an și ceva De când nu m-am mai întors în mine, Poate de frică, poate de rușine... Nu văd
Mormântul meu
Stăteam adesea-n colț de piatră Și mă-ncălzeam cu oase reci, Privind senin la judecată Și la mormânt, la lilieci... În stânga mea cânta încet Un înger, iar în dreapta aruncam Petalele smulse
Trup de Pygmalion
Ca un Pygmalion împovărat de propria Galatee caut începutul... Mi-am pierdut suflarea în sângele ei albastru. Acum nu mai sper să mă regăsesc, Nici măcar nu mai am puterea de a mă căuta În
De după nori…
Dând la o parte norul ce-ascunde al meu țel Observ că de-aici, de sus, lumea se vede altfel: În cercuri dansează chiar apa pe maluri Și vrăbiile-n pomi țin ritualuri. Unde nu-i nimeni toți parcă
