Raduly Elena Rodica

Pe pietre, culori nemuritoare parcă văd, În noaptea cea din urmă e prăpăd. O creangă tristă-mi bate-n geam cu ritmic pas, Din cea ce-am fost cândva, ce-a mai rămas?... Desene clare văd afară,

Ninge cu duminici peste oraș. Acasă e petrecere. Bunica, mânată de dor, ține poza bunicului în brațe și își râde amarul... Mama, cu șorțul pe umeri, mai spune o dată: \"Mulți ani!\" și eu

Dispar file din jurnal, încă nescrise... Dispar idealuri încă neatinse, Dispar luminile celor demult promise, Dispar și raiurile de vise descrise... Apar din ce în ce mai multe idei fixe, Apar

O stradă lungă, nesfârșită… Oameni ?... prea puțini… și prea departe… doar unul singur stă mereu alături de mine, atât de aproape, încât îi pot simți răsuflarea caldă... și mă înfior... În schimb,

Când ai aruncat, mamă, Primul pumn de pământ peste coșciug, Am simțit că universul se cutremură încet, Dar mi-am regăsit ușor echilibrul. Pe urmă, voi, nefericiților! M-ați îngropat ca pe-un

Ai simțit vreodată că vrei să-ți înfigi degetele adânc în carne și să smulgi cu toată puterea, până ce rămâi fără de simțuri? Ai simțit vreodată că te lupți cu timpul, că vrea să te

Trecut-au anii… și eu, Te-aștept zadarnic pe aceeași ulicioară. Nu mai răsai asupra mea de mult... Misterele nopții azi nu le înțeleg, Si-oricâte stele ard în înălțime, Luceafărul din ele nu pot

Pe geamul de la cameră mai văd o umbră doar, Pun mâna și-mi scot trupul ce doarme-ntr-un sertar.. E un an și ceva De când nu m-am mai întors în mine, Poate de frică, poate de rușine... Nu văd