vă e foame păpușilor

e bine inserata aici secvanta conflictului cu tanti incultura, sa-i spun... E vorba aici de o lupta pe care nu o poti castiga niciodata, o framantare care se zbate in fiinta sensibila, care priveste mereu mai sus, dincolo de cozile abulice de la alimentara, fiinta care vede carpetele niste \"sagalnice rapiri din serai\". e de asemenea interesant motivul pentru care se isca prapastia asta dintre lumi - \"fiindcă o deranjau glasurile copiilor/zvăpăindu-se-n luminile soarelui/zgârcit răspândite peste trotuare\". Apoi plecarea capului ca o vina pentru ca... mai e cultura...
numai bine,
alex

Angela, îți stă mult mai bine în hainele astea cotidieniste, în franjuri de jurnal !
Sintagma \"acestea fiind spuse\" e un sediment din limba de lemn, o folosim doar în construcții ironice, o așezăm pompos lângă ziceri simple ca de ex: \"mă duc la culcare\", dar și tu la fel faci când îi alături pe \"a trântit cu îndemânare\".Tonul e familial, precum și tendința de a da \"invective\"! Dar ultimul vers tine de o rostire veche, imnică( probabil tot in scop ironic răsucit așa!)

alexandru,
interpretarea ta este cea mai apropiata de intentiile mele :raportulcultura/incultura,drama creatorului etc...
merci
ioana,
probabil ai dreptate...
intentia mea este destul de virulenta si inspirata de o reflectie dureroasa privind creatia si ecoul ei
deci am fost mai atenta la fond si nu la forma

Bineînțeles că n-ai fost atentă la formă! Tonul, ritmul fac parte din stilul intelectualist (al poemelor tale optzeciste! apărute la \"Dacia\"). Combinația cu vorbele de care zisei e delicioasă! :)

un tablou domestic interesant prin tipologia cozilor..abulice, culturale, ..si a lebedelor, cu scuze, a gastelor, am fost derutat de la distanta, seamana, dar si gastele seamana cu dragonii care arunca flacari atunci cand isi intind gaturile \'gaaaaaaa\', e ceva spectaculos aici, daca observati...daca as fi avut ceva talent as fi ipostaziat Gasca in piatra, cu siguranta nu as fi fost un pionier, mai este una turnata in bronz in Herastrau, dar nu in ipostaza GaGa.

va multumesc pentru trecere ,observatiile subtile si pertinente
voi reflecta la gaste ori lebede ,desi sunt la fel de \"strigatoare la cer\"!
!

desigur ca trecerea dvs. ma linisteste ,caci aveti o judecata critica sanatoasa si bineintentionata
si eu va citesc cu placere si pregatita sa accept intentiile dvs,încercând sa le ghicesc secretul
putini oameni de pe acest site au cu adevarat simtul exigent al valorilor si modestia necesara unei analize limpezi

Mi-a plăcut alternanța (am inversat puțin nuanțele): domesticul ce se ascunde poate și în actul de cultură („am plecat instinctiv capu-ntre umeri”, poeta întorcîndu-se spre interioritatea echilibrului) și sălbăticia reacției inculturii. Apoi, copiii sunt glasurlie acestei trăiri sensibile pe care scriitoarea o răspîndește deloc zgîrcit în versurile sale.

iarina,
îti multumesc pentru lectura atenta si bineintentionata a acestui text
în poeme eu tin la un vocabular destul de restrâns,la o economie de cuvinte,evitând vorbaria
pentru unii comentatori acest stil li se pare o lipsa de vocabular
este un vocabular eliptic,ca orice autor nu sunt niciodata sigura de mine ,detest infatuarea stilistica

Tur de orizont pe traiectorie culturală
Această poezie, deși concisă, este încărcată de subtilități cu traiectorii de cultură în care astăzi omul nu-și mai găsește refugiul de odinioară. Are alte preocupări, iar eu am proiectat textul în următoarele idei:
Inteligența, cultura, rafinamentul
Cu inteligență te naști, chiar dacă ești autodidact, dacă ai de unde-o moșteni. Cultura și rafinamentul se formează greu, în timp, e ca vinul vechi, a cărui aromă și parfum se acumulează într-o perioadă îndelungată.
Aș spune: cultura este un capital și este unul imens înmagazinat în spații mici, în circomvoluțiunile cerebrale. Cu cât ești mai stilat și mai cultivat, cu atât ești mai nefericit.

usa trantita cu indemanare, capul retras, xca al unei testoase, si faptul ca \"aceea\" nu avea copii sunt elemente de speranta ca incultura nu va prolifera.
Seninul acelor copii imi confirmaa dorinta de a spera.
Mi-a fost bine si mi-a dat inca un motiv sa mai gandesc.
sarutmana!

stimate viorel gongu,
incultura este o maladie a secolului si raneste ,frâneaza progresul
aceasta \"inculta fara copii\" încarneaza obstacolul întâlnit de cei care mai cred în valorile morale,sufletesti si nu pun înainte consumerismul
ati înteles ce vroiam sa spun si va multumesc

eu am văzut și cozi culturale și produsele se vindeau scump, încât abia dacă te puteai apropia. erau destui care să se stea la rând. părerea mea este că nu poți cere de unde nu este... adică poți, dar cu răbdare... evident, poezia se întâmplă uneori din (ne)răbdare.

stimat monica,
sunt de acord ,aveti dreptate,fenomenul are multe fatete
eu m-am apropiat daor de una din fatete,cea care ma socheaza ,dar nu îmi ^pierd speranta
dar tendinta generala este la o anumita indiferenta fata de cultura si locul ei în societate
este impresia mea,chiar si aici
merci de trecere