Motoc Lavinia

Ma lasa, iarna Atatea balerine ma-nconjoara Bizantine Trimise parca sa ma ameteasca De nu mai stiu daca danseaza pentu mine Sau e doar tremur de dantele La fereastra. Asa taceri de

Sa intamplare adevarata, pana la urma Sa ne iubim Adolescentin Sa traversam strada pe rosu Sa sunam la usi si sa fugim. Sa facem dragoste

Aici e bunica pe prispa Nu stie dincotro ii vine lumina Si-l cauta cu ochii Pe bunicul. Aici e mama in curte Mireasa-n valuri simple Nesigura, frumoasa Privind drept inainte Iar fotograful

Condurul Pe drumul oaselor Recompun poezia Din carpe de papusa vo doo In cripta intunecata a lacului Se desface un nufar Cu limbi de ceas. E ora 12. Mi-am pierdut condurul.

Inca azi experiment Retina mea inregistreaza Sapte frunze lesinate pe trotuar In rochii de la second hand, Un ambalaj de la Mc Donalds Care

De vorba cu tine Dezgroapa-ma din albul acesta dureros Ce-mi apasa pieptul Dezveleste-ma de frigul acesta Care ma face albastra Ia-mi iarna asta grea De pe suflet Si lasa-mi doar

Nimic nu e atat de complicat Pe cat pare Asa zicea si lacul inainte de a fi incercuit Concentric, perfect simetric De picatura de ploaie. Nimic nu se naste Fara durere Asa spunea poezia

Intalnire la jumatatea de gutuie a toamnei cea amara De tristetea pe coarde de harfa Ascunsa intre frunze Mie -mi taiai din ea felie Tu le luai pe cele otravite. Ma prelingeam incet Pe

Alunecam spre 30 de ani, Fara sa-mi dau seama ca ma inaltam, Desi nu ridicasem casa Si nu sadisem copacul. Oglinda celor mai frumoase din tara Imi raspundea cu imagini

Amintire pelina Mirosind tacut A sulfina Peste care splendoarea Isi cerne uitarea. Amintire acuta Cu durere de guta, De viata se moare De tine la glezna Ma

Straina din oglinda ieftina din dormitorul tip se studia atent cu ochii mariti de mirare. Rochia lunga, alba, usor ingalbenita pe alocuri, ascundea genunchii proaspat juliti,pastrand inca puful de

Planset Plangea seara cu mieii pregatiti pentru taiere indaratul curtilor. Plangea lebada cu lacul suspinand de intuneric peste umerii padurii. Plangeau visele cu

Fecunditate Au ramas cuvintele insarcinate de un sens aparte ca oul de galbenus, ca vioara de arcus. Minutele strivite de ingeri cu marunte copite ai asteptarii mele acute asmute

Perfectiune Completa nu este nici nasterea, nici moartea, Ci numai drumul De la una catre cealalta.

Spune, poetule... De degetele descarnate de inspiratie ale poetului Atarnau cuvintele ostoite de credinta pe care nu i-o jurasera niciodata. Daca am fi pasari, Ah, daca am fi

BIserica dintre munti La biserica din capul Strajei ardeau lumarile pentru vii si pentru morti Preotul spusese totul Cu rasuflarea pe care Dumnezeu o da cateodata oamenilor Icoanele fugisera

Tandrete Cuvintele tale Veneau goale pana la brau Inspre mine Imi spuneai ca sunt sotia solara Eu iti suflam In urechea stanga Cea erotica Iar sufletul tau Netezea vorbele Ca