Motoc Lavinia

Caruta copilariei S-a rasturnat in drum mai ieri, caruta, mi-au ramas orasele mici din papusi au crescut oameni mari peste noapte si m-am trezit cu gandurile scurte nu le mai trag pana la

Lui Dumnezeu Lui Dumnezeu nu-i pot spune nici tu, nici dumneavoastra,ori cumetre, nenea si niciodata nu am fost la pescuit cu el, eu ma mai supar,el ma ceart-adesea cand nu mi-am facut

Doua umbre Dimineata umbra mea trece pe langa tine si saluta umbra ta submarina pe la 12 soarele ne vede cocotati pe aceeasi lungime de jind trage perdeaua cu nori,insolentul, altii isi

Saxofonistul Mai pe la primavara deschid usa la caisi fac ordine la conservele cu stari si ies afara din mine din sine te ascult Tu nu esti acela la, si, do, la, pe o coada de

Nuanta de gri Degeaba te ascunzi Sub fularul cu indiferenta Degeaba Degeaba mi-ai luat mieii Din ninsoare Si m-ai lasat tacerii Sa ma soarba cu paiul Din tine Eu iti tricotez o

Un dram de nebunie Eu aduc un dram de nebunie Doua grame sunt doza mortala Sub palaria de paie cu boruri de mister Tu aduci ratacirea Altul pas Rataceste-ma Mieii mei albi pasc din

Tatei Imi las pantofii murdari de cuvinte La usa Cand intru-n camera tatei. Il gasesc un pic batran, dintr-odata, Parca nu mai e loc sa se ascunda. In \"Printul de hartie\" i-am lasat Un

Fata baiata celui care Inspira-ma Sunt fata- baiata Nu am par de zane, dar mi-e mintea

Pe frontul de vest spleen de vara Pe frontul de vest nimic nou Lehuz se simte azi condeiul meu De atata spleen ma doare si la tenisi Pe luna mi-am uitat sclipiciul si cutia cu

Povestea cautarii exercitiu de poveste in versuri Odata o fetita fara nume, bosumflata, A plecat sa -si umple buzunarele cu ceva. Mai intai a batut la o poarta masiva de lemn Unde zice-se

Cand Cand ma simt doar un suflet Indaratul unei umbrele colorate si arse, Cu frica de ploaie si de Dumnezeu in san, Imi place sa alerg pe calusei,sa-i strang intre coapse, Fara teama in

De aceea nu obosesc Cu fiecare poezie Pantecul mi-e mai rotund De bucurie . Ma cuprinde o culoare noua Din calcaie pana la ochelarii De soare Si poezia trece prin mine Ca un

Doua biserici Fantana mea se uita curioasa in tine praful din pielea ta iriza inimile noastre au sarit de pe sine In coaja ta de mar mi-am infipt dintii pana la semintele nestiute si

Din cand in cand Am rau de adverbe de timp cu potcoave de lemn pentru totdeauna si vesnic Nu m-am scaldat nicicand in lapte de bivolita crescuta sunt la bloc cu vulgul doi

Pierduta Cum ma mai framantai adanc intr-o covata de cuvinte am ramas muta eu nu ma mai strig m-am strigat si pe note sunam prea inalt intre bemoli si diezi nu erau decat opt eu nu

Puncte de vedere Uite oamenii saruta din gene zise pinguinul din punct de vedere al pasarilor cerul este o iarba inalta cu miros de departare Uite oamenii se iubesc din idei zise