Motoc Lavinia

Straina din oglinda ieftina din dormitorul tip se studia atent cu ochii mariti de mirare. Rochia lunga, alba, usor ingalbenita pe alocuri, ascundea genunchii proaspat juliti,pastrand inca puful de

Plecarea poetilor Se incoloneaza azi poetii: intorc tacute pagini de zapada si pleaca. Aluneca sfiosi unii pe schiuri doar pasari de cerneala ii urmeaza. Nu stiu de ce vad urme in

Doua biserici Fantana mea se uita curioasa in tine praful din pielea ta iriza inimile noastre au sarit de pe sine In coaja ta de mar mi-am infipt dintii pana la semintele nestiute si

Ne intalneam cel mai adesea intr-o ploaie alb- negru degustam ramasitele zilei (fosforescente de vin rosu) eu sunt copila cu zambet de mura din centru, tu tii umbrele copacilor trase (nu

Uitarea nu desfigureaza, sufletele sunt ca niste corzi subtiri de harfa, pe care o balerina gliseaza cu fosnet de satin de aceea tin minte Hansel arunca pietricele sa gaseasca drumul inapoi,

Ninge cu iepuri albi si mici de-a valma ningea si atunci in si bemol in Lima incrucisat si in pantofii de satin ai papusii haide in paturi la mine sa ne desfacem sufletele in felii lungi

Paseau mereu inaintea mea: poezii cu paianjeni in colturi si coronite de mireasa (au plecat tinere de acasa s-au intors gospodine) poezii din miere de albine sa-ti inmoi degetul si pana ce

De fapt nimic nu mai era bine si nici ca de obicei. De vreo saptamana. Se trezise usoara ca un fulg, alergand aproape. Lumea se transformase pentru ea. Nu mai era frig, lapovita, intuneric, saracie,

Dimineata cafeaua miroase atat de frumos de la ferestre pana la tavan iese intotdeauna pe usa pe acolo intra moartea cu zambetul in clanta imi spune: \"Au mai ramas 1001 de nopti si multe

Un dram de nebunie Eu aduc un dram de nebunie Doua grame sunt doza mortala Sub palaria de paie cu boruri de mister Tu aduci ratacirea Altul pas Rataceste-ma Mieii mei albi pasc din

Fata baiata celui care Inspira-ma Sunt fata- baiata Nu am par de zane, dar mi-e mintea

Fetita fusese candva un bob de neghina acum venea din floarea soarelui avea mersul pe varfuri al cocorilor abandonati in sine se apropia cu genele inainte genunchii i se rotunjeau ca doua

un prieten mi-a zis să-mi fac și eu marea mea acolo în Oltenia lui tata că la mine e tare frig și sunt pe pereți multe buline o mare în care să înot dezbrăcată de mine doar cu costumul de

Luna genunchiul julit al noptii Mielul cu duminicile numarate zbiara subtire Copacii nu mai cresc mari Pestisorul de aur tremurand de frica Au trecut cocorii cu minutele in

De vorba cu tine Dezgroapa-ma din albul acesta dureros Ce-mi apasa pieptul Dezveleste-ma de frigul acesta Care ma face albastra Ia-mi iarna asta grea De pe suflet Si lasa-mi doar

O femeie cu stele pe umeri intra in odaie stinge lampile, fluturi, croseteaza in parul unei pisici care toarce veri rozosine coboara in pat cu gleznele ca in ape tavanul o priveste cu ochii

ora aceea s-a scurs ca o picatura de sudoare pe spatele iubitei barbatul nu voia sa o lase sa treaca ar fi putut sa o linga sa ii simta gustul de ocean in cerul gurii trandafirii pe masa