Motoc Lavinia

O femeie cu stele pe umeri intra in odaie stinge lampile, fluturi, croseteaza in parul unei pisici care toarce veri rozosine coboara in pat cu gleznele ca in ape tavanul o priveste cu ochii

Iarna asta jumatate de femeie calare pe jumatate de iepure alb Fetita scrie Mosului as vrea un curcubeu intr-un plic Am deschis plicul din coade mi s-au despletit povestile am pus

De la o vreme moartea ma astepta acasa cu patul facut, mancarea pe foc, adormeam fiecare pe partea lui ma saruta pe gura de noapte buna peste tot Dimineata mergeam la vanatoare mai fa-mi o

Ninge cu iepuri albi si mici de-a valma ningea si atunci in si bemol in Lima incrucisat si in pantofii de satin ai papusii haide in paturi la mine sa ne desfacem sufletele in felii lungi

doua pietre se sarutau subtiau aerul intre piepturi faceau dragoste pana tasnea apa toamna venea citeau frunzele le vorbeau intr-o limba moarta in cimitire uitarea crestea pana la

Si cum spuneam monstrii au uneori pui roz de catifea la ultimele recrutari de ingeri a plecat si ea, dintr- un buchet de cocori mi-a soptit fericirea e mica mica cat piciorul meu cat o

(petala de chin) Cu ghearele sapam norii aruncam seminte de copii cresteau pufarine: Daca vii,ii spuneam, te invat sa ingeri Daca nu pleci, iti dau lumea mea si inca o

Inorog de piatra la butoniera floare de mormant Pamantul are acum cercei de lumina Am gasit pe jos un mosor mic fara ata, \"dar vine altul si il ridica\". noiembrie, 2003

Asteptam pe-un peron leganam un tort se insera a noiembrie cu turturi de frisca \"Pamantul e greu \" striga dintr-o rochita alba, dintr-un curcubeu. Merg inainte cu bratele

Uite ca era cat pe aici sa uit de propria-mi aniversare... Nu obisnuiesc sa imi trimit felicitari de Mos Craciun si de 8 Martie si nici sa imi cumpar flori precum femeile singure, dar nu pot sa uit

Motzoaca:- Spune-mi ceva despre tine... Filip:- Sunt urat, oltean, sarac, fiu de miner si ....( ceva ce a ramas intre noi). Dar nu in ultimul rand imi spune: - Eu nu exist, deocamdata asta e

Dimineata cafeaua miroase atat de frumos de la ferestre pana la tavan iese intotdeauna pe usa pe acolo intra moartea cu zambetul in clanta imi spune: \"Au mai ramas 1001 de nopti si multe

Fetita fusese candva un bob de neghina acum venea din floarea soarelui avea mersul pe varfuri al cocorilor abandonati in sine se apropia cu genele inainte genunchii i se rotunjeau ca doua

Dulcegarii, ceruri nedigerate, stele rasuflate, serbeturi, mi-e dor de-o iubire goala goluta fara dessous-uri , fara acareturi, sa ma tranteasca de toti peretii sa ma dau pamantului cand ii e

Luna plina se scutura de lupi intre clopote se lasa seara ca o indumnezeire Un copil fara somn scutura de praf coronite de spini poetul cu premiul intai a murit intr-o carte Hai sa nu ne

Paseau mereu inaintea mea: poezii cu paianjeni in colturi si coronite de mireasa (au plecat tinere de acasa s-au intors gospodine) poezii din miere de albine sa-ti inmoi degetul si pana ce

Se intampla intr-o toamna cand pantofii cei rosii de lac s-au privit in ochi, s-au luat de mana si -au plecat mai departe, cand macii au spart buzunarele, iar fluturii au trantit usa