Antitoamna

Undeva la marginea acestei frunze ce a cazut in palmele tale, a batut vantul verii si ochii tai cautand cerurile in buza ei - azi uscata-i drept - s-a oprit sa guste lumina...Iti mangaia fata, copil balai si inger, cand umbrele incepeau a se destrama la apus...marea resemna plajele uitate de somn si nelinistea clipelor aduceau ceasurile la tanguire de soapte...tic..tac...tic...tac...inainte de toate este respirarea ta si palmele tale apasate ca amprentele pe memoria frunzei - aflata in ultimul ei zbor, in fapt o cadere - nu-i asa? - si mai apoi gustul asta trist de noapte curgand de pe limbile clopotelor...dangatele vor veni insa mai spre dimineata cand se vor implinii visurile...dar...e numai o soapta la o numai de poarta...

Stelute: ***

Hai sa...
iubim printre lumini celeste
Hai sa...
traim placerile toamnei infrigurate
Hai sa...
lasam iarna sa-si ia tributul ghetii
hai

Frumos final ai incropit, imi place cum suna acel:\"Hai sa nu ne mai fie frig
sa nu ne mai fie luni sau marti\"

hai sa ne treaca si toamna asta s-apai pe urma \'om iubi vara pana la uitare si pana la sange intr-un cot ridicati, intr-o rana, pana dincolo la urma urmei, avand in vedere cat de dincoace suntem!

tac și înghit în gol lupii urlă la lună și luna îi scutură precum frunze aiurea îmi amintesc că mai ieri am tras de colțurile buzelor într-o tentativă de zâmbet:)
era deja octombrie și antitoamnă era!
numai bine!

Ce melancolica, de parca chiar e toamna, Lavinia, si antitoamna poate insemna antioctombrie si tot asa...
Ce clasica, ce singura, ce copii se vor mai naste candva?