Morar Nucu

de jos pare înaltă, e o minune că mai există garsoniera de la ultimul etaj, cuib de barză acum aproape 50 de ani un copil curios privea lumea dintr-un balcon mai înalt ca el mulți au căsuțe din

nu mai e loc pe băncile din București de atâta istorie adevărată, neînvățată, revărsată din pungile de plastic cărate de oamenii străzii eșuați la margine ce-și beau conștiința din peturi de

te naști fără voia ta îți spun cum să vorbești, să te îmbraci, să mulțumești ce să înveți, unde să mergi, cum să mănânci, ce e bine și ce e rău te căsătorești corespunzător, îți faci o casă

dansăm pe sârmă la balul mascat îndrăgit moștenit șerpi târâtori cu limbi despicate-n șaptezeci de zări urechelnițe minuscule, șurubelnițe cap de bou bufoni, balerine, urși polari, menajerie de

se consumă hectolitri de neuroni excitați planuri pozitive motivaționale pufoase mirosind frumos a succes și carieră explozivă încordare, așteptări, sacrificii până la sânge pentru sclipiciul

la bloc nu cresc găini dar cresc țărani pescari, mârlani, ciobani cocoțați în temnițe prefabricate garduri îmbrăcate în costume englezești cu dor de hoți de cai și mămăligă câini comunitari

să-mi fac planuri pe Pământ nu are rost mergi într-o vacanță dar nu-ți faci gânduri să te muți mă bucur, alerg, zbor, dar în final plec drumul care m-a adus sau pe altul , ce contează nu-mi

am trăit printre oameni cu tubulare de 16 în cap chei franceze, unsoare siliconică, cârpe îmbibate în benzină sarcini, forțe, momente cinetice, secțiunii periculoase, coeficienți de siguranță,

tu-ți dricul mă-tii de viață slinoasă mincinoasă muncești ca un boul râios între răsărit și apus mănânci ca un porc sălbatic tot carne de porc râgâi mici și bere în timp ce lași geamul de la

am un obicei cam stupid după ce mă fut transpirat ca un porc mă plimb fără niciun rost anume în pula goală prin cameră câine care-și marchează teritoriul deschid larg ferestrele spre

mă simt ca un luptător în mișcarea de rezistență pe baricade mă apar cum pot camarazii mei au căzut, îmi vine și mie curând rândul mi-au mai rămas în buzunarele găurite câteva cuvinte, e

ce să scriu eu despre primăvară ? de două mii de ani de la Hristos e în fiecare an primăvară fără să mai numărăm primăverile până la el le-au văzut miliarde de oameni le-au cântat sute de

nu-mi aduc aminte cum îl cheamă a venit țăran, din Moldova călare pe tren s-a angajat pe șantier la baros, se construia țara a jurat credință pe statutul partidului roșu al oamenilor necăjiți,

aș fi putut să merg pe apă fumând marijuana culeasă din pădurile cubaneze pline de eliberatori totuși m-am scăldat în râuri repezi de munte înotând în amonte cu păstrăvi roșii revoluționari mi-am

îmi place să citesc cărți despre suferința altora cum sunt bătuți, chinuiți, maltratați abandonați în pavilioanele canceroșilor reeducați în pușcării citesc cu nesaț, fără să respir,

privesc lumea prin toți ochii între unu și doi se cască un infinit piatra din temelia casei mele ascunde un crustaceu fosilizat un mesaj de naufragiat într-o sticlă de Coca-Cola știu mai mult

am venit dintr-o zvâcnire titanică întrupând neputința Dumnezeu ar fi vrut să fie om altfel de ce ne-ar fi inventat ? din gelozie pe suferințele noastre ne iubește și vom pleca

moartea și viața sunt la fel un fum, o iluzie, un gând chiriași în propriu trup navigăm logodiți cu viața căsătoriți cu moartea destine în zbor de fluturi frământați de întrebări uneori

trăim în perdele de fum, oglinzi deformate atunci când am înțeles, atunci nu există să gândim pozitiv, vom întineri, vom fi veșnici nu-mi dau voie să plâng, nu-mi dau voie să fiu trist vor să

te-am întâlnit pe un mal de lume când îți pregăteai barca de drum eu călător, tu prințesa războinică a verbelor veneam dintr-un deșert îndelungat orbit întuneric de oameni mușcat de vreme răni

am văzut un documentar Paul Celan vreau să scriu cât mai puține cuvinte lumi concentrate în picături două, unul, o jumătate până când nu o să mai am niciun cuvânt în poemele mele minuscule doar

Bună ziua, ați sunat la serviciul deranjamente Pentru limba română apăsați tasta 1 1 - Bună ziua domnule, cu ce vă putem ajuta? - Aș dori să fac o reclamație - Vă ascult - Tocmai am împlinit 50

într-o iarnă am primit o sanie cumpărată dintre alte mii de sănii i-am pus o sârmă și am tras-o uneori mă tăia la mâini, alteori intra sub tălpici prin nămeți, pe străzile dezgolite de zăpadă în

întâi 50 de ierni, apoi 50 de primăveri 50 de trepte urcate sau coborâte 50 de cai pe 50 de mări soarele răsare și apune numărând zilele 50 de morți și 50 de copii 50 de lei restul de la o