Morar Florin Teodor

Gara îmi pare stranie, acum gara mă doare, regretul îi stă pe tabela care anunță fără oprire următorul tren spre dezastru. Pe acest tren îl iubesc enorm, pasagerii lui nu prea au probleme reale,

Gara este un refugiu al disperării, pendularea între minte și suflet, nebunia obscurului din noi.Viața ne este o jumătate de adevăr, chiar dacă vedem că drumul nu este bun, noi îl ascundem și invocăm

Măști, teatru, sincronizări, defecte, oare când vom învăța să trăim? Bărbat, femeie, aceleași dureri, năvalnic sânge ; te iubesc, te urăsc, balans nebun și nu mai știu de ziua de mâine mai vine.

Călătoria continuă,peisajul miroase a crin,gara este de un albastru petrol,culoarea visului meu.Visele mele toate au ca izvor copilăria mea,inocența ulițelor prăfuite,acolo unde vacanțele îmi erau

Călătoria continuă,aparent staționară,aparent închis în gara marilor speranțe,Destinul are un plan,mereu el este împotriva multora,chipul pasagerilor este o carte a destinului,privirile lor febrile

Călătoria continuă,peisajul este neschimbat,eu tot strivit printre crini,rănitul dintre linii.Viața pe un peron,toți oamenii,așteaptă un tren,au o destinație precisă,unii au cumpărat bilete de la

Dacă-n inimi,bate vântul și în suflet este iarnă, Ia cu tine două vise și la mijloc o icoană. Dacă toate se termină,înainte de-a culcare, Ia cu tine două flori și la mijloc un dor mare.

Câteodată mă ascund,închid ușa,doar atunci când sufăr,nu pot agoniza pe scenă,nefirescul care sunt mă face să tac în explozia de cuvinte interioare,ce frunză veștedă,mă bate mereu,găndurile îmi sunt

Într-o lume, toată albastră, Într-un trup, cu iz de pin, Eu te cred că ești măiastră Și în tine mă termin. Tot cu tine eu încep, Stau privind a tale, inimii, Toate visele îmi trec, Și

Peste dealuri tot aleargă florile c-am despletite, Cu aromele în aer și frumoase că-s iubite, Vine primăvara iar,cu miros de frenezie, Eu te privesc iubito și se naște-o poezie. Pomii intră în

Am iubit femeia,mult,fără de oprire Am tinut-o în așternut dar și în gândire, Am iubito fără jenă,fără să regret ceva, Am cântat-o în poezie,i-am dăruit inima. Am iubit fără măsură,dar am

De câte ori mă vei chema,voi fi acolo, Să îți șoptesc de noaptea mea,atunci când plouă, Când picurii ne vor lovi pe umeri și pe față, Să te iubesc,iubita mea în fiecare dimineață. Voi fi