Texte în proză

Gara, prima și ultima oprire a oamenilor disperați; destinele au întârzieri în cuvinte, cuvântul care zidește s-a pierdut înspre altă zare și zori de zi. Alunecăm pe pământ ca umbrele, ne acoperă

MTMorar Florin Teodor

0

0

Gara îmi lipsise enorm în peregrinarea mea din nimic înspre alt nimic; sunt drumuri care nu au sens aparent, dar ele îți dezvăluie o parte încă necunoscută a vieți sau îți descoperă ceva ce doarme

MTMorar Florin Teodor

0

0

Gara îmi pare stranie, acum gara mă doare, regretul îi stă pe tabela care anunță fără oprire următorul tren spre dezastru. Pe acest tren îl iubesc enorm, pasagerii lui nu prea au probleme reale,

MTMorar Florin Teodor

0

0

Gara este un refugiu al disperării, pendularea între minte și suflet, nebunia obscurului din noi.Viața ne este o jumătate de adevăr, chiar dacă vedem că drumul nu este bun, noi îl ascundem și invocăm

MTMorar Florin Teodor

0

0

Măști, teatru, sincronizări, defecte, oare când vom învăța să trăim? Bărbat, femeie, aceleași dureri, năvalnic sânge ; te iubesc, te urăsc, balans nebun și nu mai știu de ziua de mâine mai vine.

MTMorar Florin Teodor

0

0

Gara,nu ignoră niciodată pe nimeni,toți își pot alege destinația,fără ca ei să îi pese,dreptul de a alege, de ați dori o destinație îți aparține în totalitate.Nepăsarea ei este născută,din prea multă

MTMorar Florin Teodor

0

2

Gara,gara sigur mă iubește,ignorându-mi prezența,cu o detașare de veche curtezană care din obișnuință,își lasă ușile deschise tuturor,dar se dezvăluie total nu mai celor care o iubesc și nu o privesc

MTMorar Florin Teodor

0

0

Gara îmi este dragă,este singurul lucrul din viața mea care este stabil,în viață sunt locuri care te atrag,te cheamă la ele,gara pentru mine este un loc în care mă simt bine ,nu minunat dar

MTMorar Florin Teodor

0

0

Gara uneori pare suspendată,pustie,puține trenuri își schimbă traseul,această fixație mă apasă și mă ajută de a aștepta în continuare,nimicul.Pare o nebunie și este o renunțare apropiată

MTMorar Florin Teodor

0

0

Călătoria continuă,peisajul miroase a crin,gara este de un albastru petrol,culoarea visului meu.Visele mele toate au ca izvor copilăria mea,inocența ulițelor prăfuite,acolo unde vacanțele îmi erau

MTMorar Florin Teodor

0

0

Călătoria continuă,aparent staționară,aparent închis în gara marilor speranțe,Destinul are un plan,mereu el este împotriva multora,chipul pasagerilor este o carte a destinului,privirile lor febrile

MTMorar Florin Teodor

0

0

Călătoria continuă,peisajul este neschimbat,eu tot strivit printre crini,rănitul dintre linii.Viața pe un peron,toți oamenii,așteaptă un tren,au o destinație precisă,unii au cumpărat bilete de la

MTMorar Florin Teodor

0

0