Morar Florin Teodor

Am fost la farmacie, dar era închisă. Avem ceva aiurea, neciteț, prescris, Mă dureau ochii, lumina era stinsă, Eu căutam pastile să conțină vis. Am fost și la spital pe jos, Că poate era

Nu te cer cu amănuntul, Nu te caut, nu te mint Dar îmi lipsește sărutul, Clipelor din asfințit. Și din toate, doar pe tine, Eu te simt și te miros Ești o floare prin cuvinte, Și în

Ați mers vreodată prin ceață? Sentimentele să îți fie atât de albe încât, dacă întinzi mâna, ea va pieri în ceața creată de albul dureros.Uitasem totul, eram un gol, orb, un abis steril, eram desculț

Să nu mă satur niciodată de tine, Să îmi curăț cavitățile cu sentimente, Ele să fie proaspete mereu. Să mă aerisesc După fiecare privire a ta. Să îmi scutur visele, Ele să rămână un zbor.

Ce cald ție trupul, visul îmi e sân, O lume moartă mă bate în amurg, Lacrimile tale în palmă eu le țin, Și ochii tăi în mine parcă curg. Un trup de rouă de mine se lipește, Mă simt

Colțul stâng al camerei mele. Deschid frigiderul, visele erau înghețate, Afară e iarnă, le las libere prin cameră. Lumina frigiderului aproape stinsă, Îmi luminează odaia și visele,

Am luat toate secundele cât am stat cu tine iubito în palmă era un cer în palmele mele toate stelele erau diferite în jurul unei stele gravitau săruturi în jurul altora gravitau

Mai beau cu Cioran vise, Cu Ionescu deziluzii, Secolul 21 va fi unul religios, sau nu va fi deloc. Nu mai scriu poezie îmi pun gândurile pe masa beției. Sunt un revoltat, în oglindă mereu mă

Rătăcesc pe drum de mult, Pintre oameni străvezii Și tot caut un sărut, Pe cărările pustii. Rătăcesc cum cade-o frunză, Toamna când pleacă cocorii, Sus în cer plânge o muză, Lacrimi

Nu mai poți iubito să mă iei de prost, Când știi foarte bine, toate-s fără rost, Si nu poți să știi cine a mințit, Adevărul este că sunt pus la zid. Trag în mine toți, sigur nu mă doare,

Judecat și condamnat în lipsă, Fără minimul drept la apărare, Nu mă mir că prind câte-o eclipsă, Nu mă mir de lipsa mea de soare. Judecătorii toți au dat cu pietre, Procesul sună a

Anul Domnului 2012 mayași au renunțat la viitor noi nu eu tot visez cai verzi pe pereți nu toți doi sunt albaștri fără sens îmi vând rinichi să pot trăi decent îmi vând și un deget cel vulgar obscen

În cazul nerealizări serviciului de verificare a sentimentelor în termenul specificat mai sus foarte sus conduce la nerespectarea prevederilor firești iar distribuitorul de suflete naturale va fi pus

Am devenit prea străini, Prea cruzi. Suntem internauți, Un pas mare pentru noi, Un pas mic pentru omenire. Suntem cianotici, Cibernetici, Suntem rețele Legate prin spațiul virtual. Mă

Și am plecat tăcut spre țara morții mele, Să îți aduc din vis un braț, de mov lalele. Eram cam obosit și pasul îmi tremura, Doar lacrimile umbrei plângeau în urma mea. Nu mai aveam soare, doar

O viață de om, O ploaie de sentimente, Am asurzit de zgomotul ploii ce cade, Picătură cu picătură, peste noi. Haide iubito, acum este vremea să mă bei, Sentiment cu sentiment, întreg, Tu

Este trist, tragic, să -ți împuști sentimentele. Will, un bastard al ultimei rime, la final se cere, restul e tăcere. ete ! io nu tac nu pot mai ales când fac duș. Când mă spăl de

Și doar o noapte, eu te voi pătrunde, Fără să cad dar nici să mă ridic, Am să te iubesc fără cuvinte, Cu brațele în rugă am să te strig. E prima noapte și te ating cu teamă, Un carusel mă

Iți scriu iubito ultimele cuvinte; pescăruși uciși pe malul mării, gramatică în declin, aș putea să îți spun de soarele ce se juca în părul tău în vara pe care ai uitat-o și e normal, nu știai cât de

Ca pe vremuri Sunt puțin c-am demodat, Pasăre cu dor de cer, Dacă tot visez pătrat, Aș dansa ca Fred Astaire. Ca Gene Kelly, cânt prin ploaie, Tot din dragoste de viață, Te-aș iubi

Sunt un dalb pribeag și iubit de duhuri, Trec desculț treizeci de văzduhuri. Mă așteaptă lupul alb, strămoșii în soare; Sufeltul de dac nicicând nu moare. Dispărură codrii, iarba e