Monica - Nicoleta Făgețean

muntele arde * vezi macul?

scufița roșie, francisc… în coșuleț sora zmeură alintă copitele fratelui lup. gheața se va preschimba în lut? spune-mi prapore ud, mă ustură făina morarului peste iepuri (și pleca pleca după

auzeam: o pierdem... haina largă a pielii, intactă mănușa de sinapse intru. pădurea și-a trimis porcul mistreț departe, prin spini (străzile din vale sunt cutiile mele) presează bine:

dincolo de maci, de țânțari, de fluturi sunt un șoricel care adoarme pe pantoful tău în zgomotul lumii și foarte da\' foarte aproape de clipa în care mă vei pune într-un alt colț al pădurii,

îți coseam vocea de un trup inexistent ciclopul copil se rostogolea pe pajiștea din vârful muntelui singurul lucru inaccesibil, ochiul de ce păunul să tacă în locul meu? iarbă cu

cuvântul tata și cuvântul mama se mai întâlnesc uneori sub petele de cerneală ale lui ioan turțurii-spadă se dezgheață pe obrazul de hârtie \"mama, să nu-mi mai rupi pagina\"

pe strada gandhi copiii mei s-au îmbrățișat

copacul are mere fluturi garofițe femei sașii focalizarea e dificilă în scorțișoară dresurile cubice se înmoaie gustă, îți spun te las să arunci cu floricele puțin mai sus genunchii

gestul cu care ea își spăla părul în lighean ~ am să-ți las o scrisoare – ai să cutreieri ghirlanda? ~ noaptea vine în zbor, e un avion împărțindu-ne trupurile ~ s-au cățărat în

te aștept, împreună cu toate femeile din viața ta ți-am pregătit un party special ziua noastră comună începe cu tine se brăzdează palma din nordul cantonului speriat spre acel sud cu rodii în

pedant ca întotdeauna, punctul își aranjă sacoul pe marginea patului, într-o neorânduială bine calculată. mâneca hainei purta un miros de virgulă evidentă, în lift se lipise de el fata de la patru:

pe sârma din baie rochia de mireasă margaretele aruncă buchețelul în mozaic

un pic analfabeta culegea din floarea soarelui floarea când soarele îmbătrânea, nu înțelegea de ce se prelinge din lac, lună, elli fluida sămânță avea o cămilă din zecile de fire de

* mereu tu vei alege alte ferestre luminate pentru ca eu să găsesc o plantă strivită și să o resuscitez, în timp ce o femeie îmi va aduce copilul ce e pierdut găsit rămâne înainte de ora

Aproape Vie Pe Lupa De Plumb Șapte Fluvii Mă Revendică Trasă Carte De Joc Nebuna De Mandarin Frunza Luna Zburdă Pe Bicicletă În Lanul De Bumbac Ador Genunchii Tăi Lumi

zmeuriș de piele mă pătez cu dulceața ta plouă

el a venit și avea oasele frunții răstignite pe cruce lumea salva o mască de sânge el a văzut culoarea chiparoșii altceva avea o ureche și trăia sub o pulbere de cenușă stelele

mierla adoarme unghia mea mică e ciocul ei cum mă mișc tresare când ea e trează sunt un fel de pădure leneșă o scorbură la mijloc îmi dă sens patru ramuri vrăjite în vijelie

încălzind lapte copiilor primăverii pădurea

dorințele nu sunt făcute pentru a fi îndeplinite, spune psihologul ele sunt țin de visare, de exprimare ascultă-le, mai zice, și lasă-le pe aripi de fluture poți face bilețele pe care să-ți notezi

nu știu când și-a pus câmpul gene așa de frumoase poate de aceea mi-e greu să mă despart de gabriel acoperișul triunghiular e plin cu zăpadă păsările zgribulite în pădurea de sud mă roagă să le

aripă, aripă fecioară, cum te strecori printre mațele norilor! jumătatea de nespusă poveste până într-un sfârșit cheamă fluturele întinzându-și piciorul în clipă e cald și crește un munte care

în oceanul foilor, liniște o insectă cât mine se sperie de paravan îi explic: oglinda frunza avea urechea afectată - zăpadă pe nervuri la pian, un greiere origami își