Poezie
alfabet
1 min lectură·
Mediu
îți coseam vocea de un trup inexistent
ciclopul copil se rostogolea pe pajiștea din vârful muntelui
singurul lucru inaccesibil, ochiul
de ce păunul să tacă în locul meu?
iarbă
cu brațele pline de smochine plâng sub smochinul neroditor
tată, eu nu știu cum
păsările cu alfabetul în ciocuri derapează în moină
mă salvezi rostindu-mă
ca și cum m-ai privi
093822
0
aici totul se petrece fara a se tine cont de timp, este o secventa atemporala. imaginea copilului ce se rotogoleste ma cucerit fiindca asta faceam si eu cand eram mic, pe dealul verde din apropiere.
da, cred ca devin ridicol. ma bucur ca mi-am dat seama si ma opresc aici. repet, asa ceva nu mi s-a mai intamplat niciodata. superbe versuri!
cu drag,
Costin T.