înstrăinare

gasesc din nou atata sensibilitate in textul tau... o imagine coplesitoare pe care ai stiut s-o construiesti cu pricepere. \"turțurii-spadă se dezgheață pe obrazul de hârtie\", un vers care o sa-mi ramana mult timp in minte de aici inainte
drag
Costin

poezie si sensibilitate ascunse sub revolta (\"mama\", \"tata\" se mai gasesc uneori sub petele de cerneala). In afara de faptul ca ma trimite, ca sentiment, la Eminem (te rog sa nu o iei in nume de rau, mie personal imi place foarte mult - ei, da, am spus-o), este foarte bine scris. Apreciez mai ales ca nu ai nici un cuvant in plus, ai reusit sa rezisti tentatiei de a scrie mai mult, cand 2-3 cuvinte au prins totul.
Felicitari!

Bianca, Costin: am reintrat pe site hotarata sa sterg totul, cand am gasit mesajele voastre... mi-am zis: asta nu e poezie, e doar viata. si sub simplitatea asta aparenta, fir-ar sa fie, nu stiu cum am sa le zic copiilor, intr-o buna zi, despre cum se transforma, uneori, oameni in carne si oase, mame si tati in carne si oase, in cuvinte... doar simple cuvinte...
va multumesc din suflet pentru prezenta voastra aici... si acum...

simplitate ca forma nu inseamna nicidecum simplitate expresiva. sunt de partea poemelor simple ca forma care ascund sau transmit mesaje, stari complexe. unii inteleg mai greu asta si se impotmolesc in versuri alambicate pe care eu le numesc \"ghicitori\", la un moment dat uitand chiar ei ce-au vrut sa spuna.

E chiar poezie! Si nu inceta sa ai incredere in tine. Si lupta cu instrainarea. Si n-am sa mai rup pagini fetitei mele.......

Costin, ce bine ca ai fost de partea simplitatii si ai revenit.

Ramona, da, sa nu rupi pagini, bine ai zis. Multumesc mult pentru incurajari!

Cei 94 de vizitatori, fiecare pe numele sau: v-am simtit aproape, multumesc!