Monica Mihaela Pop

Ce frumoase imagini!
Toată poezia e încărcată de dor și de drag.
În ultima strofă nu știu dacă are rost să scrii \"de ploaie\", se înțelege ce ai vrut să spui.
\"Pastrasem memoria neatinsa de umezeala
si forma umarului tau
prinsa
de umbrela mea
cu un cercel.\"
E doar o sugestie.

Poate că vreodată voi ajunge și eu la serile de poezie, sper să se întâmple asta.
Deocamdată vă doresc o seară frumoasă și plină de emoție. Voi fi cu gândul și sufletul acolo!

P.S. Vineri este 21 martie 2003!

Dragii mei, e primăvara văzută de la fereastra unui tren, șerpuind greoi printre șiruri de case, în spatele cărora se întindeau grădini și mai apoi, pădurea.
Pe cealaltă parte curgea Mureșul, mai întunecat ca de obicei și mai larg.
Cum să nu mă ispitească muzele? :)

Fluturi,
fluturi ne ating
tâmplele
și ne cuprind
peste margini de lumină
așezându-se-n surdină
în căușul palmelor
și gustând din dulce-amar
al surâsului nectar.

Herra, haiku-urile tale mă încântă întotdeauna. Și mă inspiră :)

O baladă în toată regula, frumoasă și curgătoare. Îmi place!
Doar că ai câteva greșeli de scriere care trebuie neapărat corectate. Musai!

În tâmplă se întâmplă să se întretaie atâtea gânduri și amintiri, precum într-o peșteră străveche picturile rupestre își povestesc despre sufletele celor care le-au sălășluit.
Tâmpla, locul unde întotdeauna suntem acasă.

Camelia, am simțit că poezia ta este plină de tristețe, dar, chiar și așa, îmi place. Felul în care îți descrii starea e suficient de original ca să mă impresioneze.

Așa da! Citind versurile tale mi-au trecut toți nervii și crede-mă, eram ca un arici, adica periculoasă pentru cei care intrau în birou.
Dar acu mi-e bine :))
Aș renunța și eu la stele, dacă astfel ți-aș putea mulțumi pentru starea asta.

Foarte frumos! Sunt impresionată!

N-aș putea alege ceva care să-mi fi plăcut mai mult. Toată poezia m-a învăluit ca un parfum de trandafiri. E foarte frumoasă și mă mir că nu e înstelată încă. Dar nici nu contează așa mult stelele, pentru că tu ai cerul tău, în suflet.
Frumos!!!

Horia, ca ardelenii și noi :))
Iar dreptate am, dar din punctul de vedere al femeii, nu-i asa?
Te pup ardelenește, pe obraz!

Frumos! Bravo Gavroche, e un haiku reușit!
Aștept și altele, la fel de frumoase. Pupici iubita :)

Frumos, o primăvară numărată din suflet în suflet, până în noi.

Oare domnii cu laptop coboară pe stânga?
Îmi place!

Primăvara, ca o fecioară rușinată, printre lăcrămioare. Frumos!

Minunată poezie! Touchee până la lacrimi!

Mi-ai creat aceeași stare pe care o am când citesc Minulescu. Tristețea vieții de zi cu zi, îmbrăcată în metafore tari.
Îmi place!

Filip, cum era să-ți stric bucuria? :P

Hera, revolta asta mocnește de mult timp iar acu a dat pe-afară. Mi-a ajuns toată minciuna asta care e \"viața împreună\". Ce înseamnă împreună? Nimic altceva decât nervi, supărare, oboseală, bucurii ucise din fașă. Atât! Dar, orice început are și un sfârșit. Și e aproape, foarte aproape.

Adriana, hai să spunem că tu ești o excepție, în sensul bun al cuvântului. Dar oare, când ești supărată, nu-ți amintești și de alte lucruri care te-au supărat cu timp în urmă și pe care le credeai uitate? Eu cred că da. Așa sunt construite femeile, să sufere.

Motzocel, de singurătate în doi sufăr și eu. Stă și domnul meu, bine mersi, la televizor în timp ce eu aspir, mașina de spălat merge, mâncarea fierbe, copilul e îngrijit și așa mai departe. Ca să nu mai spun de mornăitul pe care îl scoate când îl chem la masă și alte asemenea chestii.
Dar, show must go on. Așa că, mi-am pus fericirea la conservă, pentru atunci când voi avea libertatea de a fi fericită.

Vă mulțumesc, dragele mele, pentru gândul vostru bun și știu că veți mai trece pe la mine, măcar de curiozitate. Muaaah!

Gap, probabil tu faci parte dintre \"ceilalți\" bărbați.
Al meu însă, merită cu vârf și îndesat acel deget ridicat a răzvrătire. Și asta o știe prea bine.
Dar, cu fruntea sus, voi merge mai departe și mă voi rupe de această continuă nepăsare a lui. Copilul meu, eu, merităm mai mult decât fotbal și filme cu Van Damme sau mai știu eu care bătăuș în serie.
Eu sunt doar la a doua încercare și cred că a treia nu va fi.
Iar nod în gât am pentru că, oricât de mult aș vrea, nu pot uita primul \"te iubesc\" pe care mi l-a spus și căruia i-a piedut înțelesul printre meciuri de fotbal, șosete aruncate aiurea, râgâieli trasul nasului în timpul mesei și alte mizerii.

Mae, Amaradaminda, mulțumiri pentru că ați avut răbdarea să citiți răbufnirea asta. Și vă pup!