Haiku

Dominique, trebuie sa-ti spun in primul rand ca nu sunt Hera, ci Herra. Nu ma supar ca m-ai confundat, nu esti prima si in mod sigur nici ultima. Sper totusi ca meri tintr-adevar steluta din partea ta...

Tipetele mieilor
musca sporadic
prin
venele sufletului.

Se da un inger de flurur invaluit in pupa strigatului sau, primul!

Fluturi,
fluturi ne ating
tâmplele
și ne cuprind
peste margini de lumină
așezându-se-n surdină
în căușul palmelor
și gustând din dulce-amar
al surâsului nectar.

Herra, haiku-urile tale mă încântă întotdeauna. Și mă inspiră :)

Felicia Herra, fara a te confunda (mi s-a intamplat la inceput)te felicit pentru acest superb haiku, pe care il citesc, il recitesc si nu mai stiu sa ies.

tu la ce te-ai gandit, scriindu-l?

GAP, merci pentru vizita.
Trandafiras, ma bucur mult ca ceea ce scriu iti place. Daca te si inspira... ei bine, sunt de-a dreptul magulita. :)
mae, nu mai stiu la ce m-am gandit cand l-am scris, dar ma bucur mult ca iti place. Am totusi o curiozitate: pe tine la ce te-a facut sa te gandesti?

un om insetat se duce la izvor. un cititor de haiku se duce la Herra.

Iată de ce experiența haiku-ului, așa cum o înțeleg marii haijini, este oexperiență integrală de viață, presupunând nu atât închegarea conceptuală a unei subtile imago mundi, oricât de suplă și cuprinzătoare, ci, în primul rând, o trăire ontologică implicând o anumită asceză și rigorile unei renunțări înțelepte la tot ce stânjenește libera mișcare în ceea ce prin satori (iluminare) și sanzei (clipa adevărului) se străvede, se adâncește și se realizează. Nu e de mirare, deci, că dragostea, ca sentiment personal, apare atât de rar în haiku-uri, și atunci sub forma ei transfigurată de participare la omenia noastră esențială, comunitară, la “dempreunul-a-fi”, cum glăsuiește un colind maramuresan.

asta e dintr-un material pe care poate odata va fi si pe site.

aici la tine e bine, imi aduce aminte de Templu, de sabie, de bambusii sub care am descoperit la jumatatea vietii mele, CINE SUNT.

raman alaturi de tine, ca umbra Lunii

Curios, si eu, citind-ul, am avut senzatia ca asa trebuie sa fie un haiku, mai mult decat o descriere, o esenta de simtire, o distilare, nu pot eu explica mai bine decat magul, am vrut doar sa stii ca i-am simtit in stomac.

tipat de fluture

frumos

eu cred ca e bine, functioneaza, pentru un haiku (spirit de haiku, vorba lui nichita).

in tot cazul, eu l-as fi scris asa:

intamplare

fluturi blanzi tocmai
s-au colorat intre
marigini de tipat

magule, mozoaca, Michel, alexei, abia acum am vazut comentariile voastre. Multumesc mult.