Când mă privești

Suna atat de frumos...ma gandesc la unele versuri, de mult uitate,...\"cand tu zambesti eu tremur, cand tu vorbesti eu tac...esti glas gandirii mele, gandirile-mi displac de nu sunt ale tale...\"..M Eminescu...Suna foarte frumos aceste versuri, simplu si clocotitor...iar motto-ul tau...real=frumos...mi se pare absolut minunat...
Cu multa stima,
Bancila.

Superba poezie. Mi-a placut mult. O steluta cu bucurie iti ofer.

Va multumesc tuturor de vizita si de aprecieri...pentru ca ma simteam un pic singura si, ma bucur ca ati venit

ma mai bucur si de faptul ca am ajuns undeva la voi in gand

Foarte frumos! Sunt impresionată!

Trandafiras, ma bucur ca mai aud de la tine...
nu prea inteleg de ce esti impresionata, este o poezie trista...nici macar o elegie, nici macar o raza de speranta

Camelia, am simțit că poezia ta este plină de tristețe, dar, chiar și așa, îmi place. Felul în care îți descrii starea e suficient de original ca să mă impresioneze.

imi place tacerea asta a ta incarcata de emotie, spatializarea muzicala a unor sunete-buze desenate incrancenat pe albe campii viscolite. pe langa toate astea ti se simte sufletul innodat in curcubee deasupra acestor versuri. o poezie de suflet, din suflet!

uite ca am un zambet, ma bucur ca am exprimat mai bine starea...uneori cand sunt trista nu pot spune ceea ce simt

draga octombrie, sunt trista ca sunt fericita...cam asa ar suna...poate ca asa e uneori dragostea sau nu prea stiu ce inseamna ceea ce simt...de obicei eu nasc iluzii, o mica mare problema a mea, dar cam asa este cum zici tu