Poezie

Cuvintele mă dor

1 min lectură·3 martie 2003

Mediu

trimite-mi înspre inimă un stol de rândunici

s-aducă primăvara.

Pe alee presară petale de roze

să respir o mie de cuvinte

într-o propoziție,

să compun fraza din lanuri de povești

și s-o înlănțuiesc în ochii tăi.

am început vânătoarea cu mii de săgeți,

cu mii de stări sufletești.

și câteodată mă pierd de tine,

mă pierd...

Devin un grifon între om și animal

și nu mă mai recunoști.

uneori mi-e tare dor de tine,

simt că petalele de roze mi se ofilesc...

și mă dor cuvintele nescrise.

nu mă vezi pierdută?

e ceață și viscol aici, în mine.

cerneala din stilou s-a terminat de mult,

cuvintele mă dor...

și primăvara m-a găsit fără săgeți

și nu mai pot vâna...

cuvintele

care mă dor.

003.100

Ioana Camelia Sîrbu. “Cuvintele mă dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/38127/cuvintele-ma-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.