Monica Mihaela Pop
Verificat@monica-mihaela-pop
„Vae victis!”
Un om obișnuit, cu gânduri, trăiri, iubiri, decepții și alte câteva din cele ce ne înalță sau coboară.
Peste marginile nopții, mările se răsfrâng inegal risipite. După ce am citit aceste cuvinte aș vrea să-mi rămână pe piele memoria lor.
Frumos!
Cele bune!
Pe textul:
„palmele stingerii" de trausan ciprian
Îmi place! Ai pictat aici un tablou cu imagini deosebite. Remarc: \"...îmbrăcată într-o nervură de trandafir
îmi zădărniciai memoria...\"
sau
\"erai o umbră de un alb șifonat
prin labirintul alergărilor nocturne\"
Deosebit!
Bine ai venit!
Pe textul:
„refugiu nocturn" de trausan ciprian
Cred că e prima oară când lași un semn la textele mele. Îți mulțumesc pentru răbdarea de a mă fi citit, dar și pentru semnul lăsat!
Cu bine!
Pe textul:
„despre dragoste numai de bine" de Monica Mihaela Pop
:)
Nu pot să nu zâmbesc amintirilor despre nunțile frumoase din satul meu. Doar că, știu eu, bradul se pune în poartă la fată, iar de capătul de sus se prinde un buchet mare de flori și un steag. Flăcăii și fetele se îmbrăcau în costume populare și întindeau hore în curțile mirilor.
Pe vremuri ...
Tot binele!
Pe textul:
„La nuntă" de Lory Cristea
Îmi place! Simplitate și sensibilitate, un râu de gânduri cuminți desfășurat în calea lui.
Sper că nu te va supăra viziunea mea, ușor modificată, asupra textului.
\"Iubindu-mă
vei lăsa să se aștearnă
petale de crin
peste
vinovăția ta asumată
despre
gerul de-a fi
mijloc de iarnă...
Iubindu-mă
te-ai trezi
margine
de primăvară
înflorind
rod
negrelor mâini
ale pomilor
mereu fără soț...
Iubindu-mă
ai topi
zahărul
bolnav
și-ai intelege de ce
îți pot fi
sare in bucate...\"
Cele bune!
Pe textul:
„Iubindu-mă" de Gabriela Marieta Secu
Mae, Mae! Noi însene suntem lagune, pierdute între oceane de dor și trăiri. Cum am putea fi altfel, când Dumnezeu ne numără lacrimile?!
Cu mare drag,
Mihaela!
Pe textul:
„Laguna poemelor tale" de Monica Mihaela Pop
Laurențiu, cum desigur bănuiești, mi-au lipsit aceste întâlniri ale noastre. Dar se pare că primăvara ne provoacă. Și cum putem să o ignorăm când am așteptat-o atât?
Mulțumesc de trecere!
Cu bine!
Pe textul:
„Laguna poemelor tale" de Monica Mihaela Pop
Liviu, m-ai ghicit! De o vreme sunt cam stângace în textele mele, asta datorită absenței destul de îndelungate de pe site. Dar, împotriva acestui fapt, mă străduiesc să scriu cât mai bine. Mulțumesc pentru aprecieri și desigur, pentru evidența virtual aurită a acestora.
Cu drag!
Pe textul:
„Laguna poemelor tale" de Monica Mihaela Pop
Cele bune!
Pe textul:
„ieșirea din anotimp" de Liviu Nanu
RecomandatCâștigul e al meu, Marilena, cu atât mai mult cu cât spui că am deja un \"stil\" care poate fi recunoscut. Rămâne să nu-mi pierd dorința de a scrie.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Arcuirea surâsului umbră" de Monica Mihaela Pop
Gata! E clar! Vine primăvara, peste toată suflarea!
Pe textul:
„primenirea din cuvinte" de Dan Mitrut
RecomandatMacii se întorc, pe rând, nebuni de dorul surâsului invariabil definit dorință, culoarea se înnoiește obrajilor, îngerii veghează ...
Iar umbrele, umbrele sunt întâmplătoare, ca și noi :)
Cu mare drag!
Pe textul:
„Arcuirea surâsului umbră" de Monica Mihaela Pop
Oricând ești binevenită, Loredana, pagina mea e deschisă tuturor.
Cu simpatie,
Monica!
Pe textul:
„Viața, ca o iluzie" de Monica Mihaela Pop
Andreea,
mă bucur că am putut atinge un suflet al cărui purtător scrie preponderent cu umor.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Viața, ca o iluzie" de Monica Mihaela Pop
Silvia,
acest fel de invidie este, poate, singurul care îmi face plăcere pentru că, după cum spui și tu, este pornită din admirație.
Pfui! Și ce modestă sunt azi!
Cele bune!
Pe textul:
„Viața, ca o iluzie" de Monica Mihaela Pop
Trăirea, Lucian, amintirea trăirii, e ceea ce ne rămâne în urma trecerii prin atâtea și atâtea tristeți sau fericiri. Viața, ca și moartea, ne marchează existența oricum ar fi ea.
E adevărat, uneori căutăm dragostea în altă parte și nu vedem ceea ce este chiar în fața noastră. Cred că este propriu ființelor umane să nu vadă evidențele :)
Îți mulțumesc!
Pe textul:
„Viața, ca o iluzie" de Monica Mihaela Pop
Ca și cum n-ar fi de ajuns venirea primăverii, ne aduci prematur fluturi zănatici pe sâni ispititori. Înnebunitor poem!
Doamne, fericită femeia ta, Vladimire, cu trupul arcuit ca o sabie turcească sub mângâierea celei jumătăți de limbă, despicată de iubire.
Tot binele, cu drag!
Monica
Pe textul:
„Confesiuni pasagere" de Negru Vladimir
Fericirea nu se învață, zic eu, ci se dobândește deodată cu sufletul, trebuie doar să nu o acoperim cu tot felul \"creme și smacuri\".
Dureros de adevărat poemul tău, Vladimir, nu pot să nu-i remarc simplitatea și claritatea.
Toate cele bune!
Pe textul:
„Rătăciri" de Negru Vladimir
O concluzie la care ajungem fiecare, mai devreme sau mai târziu. Păcat că trebuie să suferim pentru a învăța din lecțiile vieții.
O singură observație am, în versul 2 al primei strofe, corect e: \"Cu sufletul curat și pe de-a-ntregul\"
Cele bune, Loredana!
Pe textul:
„Ma scrie Dumnezeu" de Lory Cristea
Zici că nu despre dragoste? Nici picurată cu lumânarea n-aș spune asta. De aici, de unde e sufletul meu, totul respiră prin porii unei iubiri, chiar dacă
\"viața avea inconfundabilul miros de mosc
al călcîielor tale\"
Frumos, în ciuda negației din titlu!
Pe textul:
„nu despre dragoste" de Virgil Titarenco
