Poezie
nevoia de albastru
1 min lectură·
Mediu
dați-mi aripi
prin vene îmi aleargă albastrul
imuabil,
fir mătăsos de eternitate
și mă-nalț
laolaltă cu pasărea liră
în spirale stropite cu cer,
îngerii ne așteaptă în poartă
cu daruri
și cu tălpile înmuiate în verde
de rai
acesta mi-e ultimul zbor,
cel dintâi
094.149
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 44
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “nevoia de albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/96374/nevoia-de-albastruComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IBIBIuliana Benedic✓ce placut e aici la tine, in prag de iarna, e cald si senin, asteptam cu bucurie daruri ceresti, in special aripi spre ...libertate
0
MPDiminețile îmi încep cu zâmbetul copilului meu, deci fiecare zi îmi e o sărbătoare. Cu atât mai mult acum, când se apropie sărbătorile mele preferate :)
Tot binele vouă!
0
SMFrumos poem inaripat ai scris, draga Monica.Se pare ca dintre multi tu ai inteles cel mai bine ideea de libertate.Ca o primavara proaspata creezi imagini de zbor.Multumesc pentru lectura.
0
MPdați-mi aripi
prin vene îmi aleargă albastrul
imuabil,
fir mătăsos de eternitate Nimic nu este peste existența noastră pe care o pot numi cea de toate zilele. Albastrul - culoarea ochilor, a mării, a neantului, dar mai ales a îngerilor, îți dă acea siguranță de a te înălța în spirale desenând cu verde migălitor perfețiunea cuvintelor.
0
GS--cu tălpile înmuiate în verde
de rai-- este o zicere fermecatoare, amintirea raiului lipita de talpile ingerilor veniti la portile noastre. La incheiere anunti ca zborul care nici nu a inceput bine, a si luat sfarsit. Sunt ceva sperante ucise pe aici?
de rai-- este o zicere fermecatoare, amintirea raiului lipita de talpile ingerilor veniti la portile noastre. La incheiere anunti ca zborul care nici nu a inceput bine, a si luat sfarsit. Sunt ceva sperante ucise pe aici?
0
MPSimona, la vârsta Mihail Drumeș am citit într-un roman al său, dacă nu mă înșel era \"Invitație la vals\", că suntem făcuți să nu prețuim ceea ce avem decât după ce pierdem acel lucru, sentiment, stare ...
La fel și eu, acum prețuiesc libertatea infinit mai mult decât atunci când mă bucuram de ea.
Maria, până nu demult nu iubeam albastrul. era o culoarea care nu mi se potrivea în nici un fel. Însă, legat de ce îi spuneam și Simonei, cred că albastrul e culoarea libertății.
Libertatea e albastră și înaltă!
Vă îmbrățișez!
0
MPErată: \"Era o culoare care ... \"
0
MPGabi, cu siguranță îngerii au tălpile verzi, cum altfel s-ar putea, doar ei sunt copiii raiului.
De speranțe ucise fiecare din noi am avut parte, măcar o dată în viață. Eu însă vorbeam tocmai de renașterea speranțelor, pentru că:
\"acesta mi-e ultimul zbor,
cel dintâi\"
deci, ultimul, dar cel dintâi zbor.
Dănuț, îți mulțumesc pentru trecere. Ai dreptate, nu e o poezie proastă, dar nici nu dă pe-afară de bună ce e. Sunt doar câteva cuvinte exprimând o stare pentru care cuvintele sunt insuficiente.
Cele bune!
De speranțe ucise fiecare din noi am avut parte, măcar o dată în viață. Eu însă vorbeam tocmai de renașterea speranțelor, pentru că:
\"acesta mi-e ultimul zbor,
cel dintâi\"
deci, ultimul, dar cel dintâi zbor.
Dănuț, îți mulțumesc pentru trecere. Ai dreptate, nu e o poezie proastă, dar nici nu dă pe-afară de bună ce e. Sunt doar câteva cuvinte exprimând o stare pentru care cuvintele sunt insuficiente.
Cele bune!
0