Poem șoptit

Acum sa te vad ce faci sa pot sa-mi revin din poezia ta! Trebuie sa fug, am multe-multe de facut azi, dar ma intorc! :)

\"povara mâloasă a neîntâmplărilor \" .... minunat.

Îți pot mulțumi pentru trecere, Silvia, și te pot aștepta să revii :)

Lucian, mă bucur pentru cuvântul tău!

eu l-am soptit sa stii. nu m-a auzit nimeni. atat de incet incat si eu m-am chinuit sa-l aud. nici nu mai stiu cum s-a sfarsit. cred ca soptit nu?

ingerii nu pot lasa sa treaca o soptire fara sa se vb despre ei...

,,în apa sâmbetei ne botezam visele
și le întindeam la lumină,
în ochi\'\'

frumos trandafiras, dar tu stii ca-mi place ,nu?

Cosmin, mi se părea mie că aud niște șoapte :)

Silviu, îngerii sunt ai noștri și noi suntem ai lor. Șoaptele sunt calea de comunicare.

Gabi, te știu pe aici, mereu.
Mulțumiri tuturor!

frumos, sublim de frumos, vin și eu plecată de mult din paștele cailor, să sorb o picătură de nectar înmiresmat

Un poet, drag mie în copilărie, avea chiar un volum intitulat ,,Cîntec șoptit\"...
Iubirea personajului tău e una imposibilă, după cum se vede:
blestemați a nu ne-ntâlni
decât în rai
Nea Anton, cu bunătatea-i recunoscută, bine îți atrăgea atenția mai sus, Trandafirașule.
Mai rămînea, pentru deliciul spectatorilor, să compare inspirația cu potența. Dar astea sînt deja probleme bărbătești, vorba lui DoDu...

Pai eu ce să mai spun acum?
Textul de față a fost scris în urmă cu vreo două luni. Am rămas surprinsă (în mod plăcut, firesc!) de readucerea lui în actualitate. Și pentru asta îi mulțumesc Mihaelei!

Liviu, inspirația e ca somnul, vine când nu te aștepți! :))

Tudor, e posibil ca nea Anton tocmai la asta să se fi gândit dar, timid cum îl știm cu toții, s-a rușinat să-i spună pe nume. Ar mai fi totuși o variantă. Poate că acolo, la el, așa i se spune acum la potență :))))).