Poezie
Povestea noastră
1 min lectură·
Mediu
Stăm amândoi la masă, de ziua nunții noastre,
Doi îngeri fără aripi, uitați de Dumnezeu,
Din când în când tresare, printre tăceri albastre,
O pleoapă, peste vreme-nchizându-se mereu.
---------------------------------------------------------
Îți mai aduci aminte? În ritmul ploii, dansul
Părea că-i ploaia însăși, atât de curgător
Pășeam prin sala mare, îmbrățișați în valsul
Cântat de o orchestră ce n-avea dirijor.
Aud și-acum ce freamăt era în jur, ce murmur,
Când m-ai luat de umeri, în fața tuturor
Și sărutându-mi buza de jos, răsfrântă-n tremur,
Mi-ai spus cum că de mine, mereu îți este dor.
Mai știi? În seara-aceea s-au rușinat pereții
De patima cu care, iubite, ne-am avut,
Dar n-ar putea-nțelege nici popii, nici poeții
Ce sfântă ne-a fost taina acelui început.
---------------------------------------------------------
A fost ca niciodată-o poveste de iubire,
(E mult de-atunci, și-mi pare că nici nu s-a-ntâmplat)
Acum stăm față-n față, sorbind din amintire,
„Adânca bătrânețe” demult s-a demodat.
28 februarie 2003
043.412
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “Povestea noastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/37899/povestea-noastraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Trandafirasule,e o poveste...Rimele astea ma lovesc drept in moalele capului...
0
mi-au placut dansul ploii, buza rasfranta, peretii rusinati (obraznicilor!!!:))))! nostalgica mai esti Trandafirasule! si bine-ai revenit ca ne-ai lipsit!
0
Octombrie, asa e. Povestea asta s-a întâmplat cu siguranță multora. Doar că fiecare o percepe altfel, mai mult sau mai puțin dureros.
Veve, Hera, îmi plac poveștile și îmi place să dansez, chiar cu ploaia în tâmple.
Și voi mi-ați lipsit mie, mult!
Veve, Hera, îmi plac poveștile și îmi place să dansez, chiar cu ploaia în tâmple.
Și voi mi-ați lipsit mie, mult!
0
