clarobscur

E foarte frumoasă poezia ta. Seamănă cu inocența lui Venus a lui Boticelli. Nici ea nu avea nimic de ascuns. Un Laur Alb pentru tine.

îmi las mâinile moi pe lângă aripi
și repet
privind la trandafiri
nu mai am nimic de ascuns
(Trandafiras)

Cu aripile larg deschise
Nu am nimica de ascuns
Sunt gol (sau goală) și în vise
De muritori eu am ajuns.
:)

bine ai revenit, trandafirasule, chiar ti-am simtit lipsa pe aici.
ma bucur mult pentru acest re-inceput:)

asa, amu despre text (il citii si pe celalalt, poti fi sigura:) ), se simte o liniste calma, dar obscur nuantata de resemnare.
sau poate e doar trecerea timpului, octombrie cu ceata, cine mai stie
ti-am spus ca in gradina mea inca mai dau boboci trandafirii? nu, sigur nu ti-am spus:). seamana cu bobocii tai de poezie, nu se tem de ierni, de frig. se deschid si-atat.

(in strofa a doua, as renunta macar la un \"ca\", daca nu la amandoi. doar asa, ca idee, tu stii mai bine)

cu drag,

Ce sex au îngerii nu știu,
Nu știe nimeni, bată-i focu`,
Dar ai să afli-ntr-un târziu
Și-apoi cum ți-o fi norocu`.

Laura, mulțumesc! Comparația mă măgulește.

Florina,
ai dreptate! O să renunț la primul, versul are înțeles și fără el. Altfel, toamnă, da, toamnă și aici.

Cu drag!