Firicel de iarbă deasă

Splendid joc poetic.

Ia te uită! Te îndurași, domnule, să mai treci pe-aci?
Dar nu-ți port pică, că nu vreau.

Mă bucur că ai lăsat un semn, chiar dacă e doar un punct, pentru că în punctul ăla e o lume întreagă.

Cele bune!

Monica, mai lipsește \"mă pișcă\" la care găseai tu o rimă mișcă-frișcă-chișcă sau morișcă și era tot tacîmul. Poezia ta parcă mi-a adus în față o pictură naivă. Poate e simplă, dar ceva tot are frumos în ea, important e să cauți cu sinceritate și bunăvoință. Mie mi-a plăcut, de exemplu. Măcar pentru fluența și prospețimea ei.

Liviu, la cerere pot găsi ceva cu chișcă care pișcă și frișcă ce mișcă o morișcă, da numai la cererea publicului larg. Parol!

În altă ordine de idei, matale mă știi, nu caut să epatez (e drept că uneori se mai întâmplă fără să vreau), eu sunt așa, mai naivă cum bine zici, ca pictura ceea ce o vezi matale.
Și cum iarăși bine zici, măcar rimele și ritmul sunt la locul lor, așa cum trebuie să fie. Poate vreodată cineva va cânta pe versurile astea.


Cu drag, ardeleanca cu altiță!

Firicel de iarbă deasă
Nenea Liviu nu mă lasă,
Cică să-i aduc de-acasă
Niște rime noi în plasă.

Hai nenică la o rișcă
Să-ți fac mințile morișcă,
Dar ai grijă de te mișcă
Ca stafidele în frișcă,
Altfel rima mea te pișcă
Și-am să-ți fac din mațe chișcă.

Firicel de iarbă deasă
Ți-am adus, nene, de-acasă
Cele rime ce le-ai vrut.
Acum spune: ți-a plăcut?