dureri provinciale

mi-au placut versurile :

\"aripa îmi cade,
fulguire desperecheată,
dezertoare din propriu-i umăr\" (aici nu-i propiu-mi ? :)

si daca tot te-am rasfatat cu commuri in versuri :

Dor
De durere
Rani deschise
Uitate neinchise
Rani inchise
Intredeschise
Rani ascunse
Nepatrunse
Dor si ele

Dor
De placere
Iubiri in noapte
Necenzurate
Iubiri pierdute
Neterminate
Iubiri pastrate
Nealterate
Mi-e dor de ele

Dor
Dorinta
Ma impingi spre pacat
Dor
Suferinta
Prin tine-s iertat
Dor

~Sarbatori Fericite Moniq!~

e propriu-i (propriu - propriu-i)

Mulțumesc pentru versuri și, desigur, pentru urări!
Asemenea îți urez și ție, alor tăi, sănătate și un an bogat în bucurii și împliniri!

Cu drag!

Moniq, eu ma refeream la :
aripa îmi cade,
... din propriu-mi umăr
dar merg ambele variante :)

~Numai bine!~

Un text ce nu dă iluzia de concentrare deși dezgroapă noi senzații în cititor cu fiecare nouă lecturare. Cred că aceasta se întâmplă datorită structurii textului, asemănătoare unei relații matematice simple între cele trei strofe [gandurile – aripa – aripa și gandurile], precum și versatilității cuvintelor-cheie. Aș merge chiar mai departe, spunând că poezia este, de fapt, ultima strofă, cele două anterioare fiind doar un preambul lămuritor, aproape o legendă a simbolurilor folosite. Mi se pare o fericită exprimare a interferenței dintre două naturi intrinseci, revelate sub durere.
Mulțumesc.

Da, interesant pentru că e complex, plin de metafore, dar cred că depășește prea mult granița absurdului. Se încearcă o prelungire a metaforei, o suprapunere de cuvinte, care nu au nici o legătură, în vederea formării de imagini complexe. Și se reușește..dar puțin cam extinsă ideea.

Horia,
am înțeles. Mulțumesc!

Laurențiu Nastasa,
mi-a plăcut întotdeauna matematica, poate de aceea poemul este asemănător unei ecuații a durerii.

Dana,
poate n-am reușit întrutotul să-mi redau starea, sau poate am călătorit prea departe în încercarea mea. Dar, oricum ar fi, mă bucur de trecerea ta și de cuvinte!

Tuturor, cele bune!