Mediu
aproape îndrăgostită
ascult secundele decantând anotimpuri
cum un canar își ascultă perechea
cântând
printre degete strecor întrebări despre cum ar fi
dragostea
în puterea noastră
dar uite îmi scapă răspunsul în surâs
ca într-un continuu ics zero giratoriu
și subcutanat buzelor
îngân cu ploaia un descântec pentru mâinile tale stângace
și scriu pe geam cuvinte într-o limbă pe care
n-o înțeleg
și răs_frântă circular peste marginea ploii
îmi ridic pleoapele
să văd cum palmele tale deschise îmi stau peste suflet
impermeabile aripi îndepărtând furtuni
de iubire aproape tu
aproape eu
trăiam tăcerea, impetuoasă ca o stare de grație
Notă: Pictura a fost preluată de pe www.allposters.com
064028
0
Finalul e conturat din secvențele aceleiași vieți, ca și cum tăcerea nu așteaptă furtuna ci doar confirmarea dragostei.
Aproape și totuși nu definitiv, la un pas înaintea sau înapoia fericirii. Într-adevăr descântec în care până și cuvintele se leagă subcutanat, simpu, necunoscut.
Felicitări, o explozie cromatică pe litere.