Te cautam neconsolata pe campii migdalate;
imi spusese oracolul ca ascundeai o taina mare,
aveai in captivitate ascendentul meu,
si fara el orice trandafir s-ar fi ofilit mereu
in mana mea prea rece
In bataia inimii mele
numele parea doar
o prelungire fireasca a lunii;
Iar eu nu puteam sa ma
desprind de soaptele tale.
In lumina fulgerului
chipul tau de rasfrangea
adanc in sufletul meu.
Oare
Literele și-au
frânt aripile formând
un cuvânt absurd.
* * * * *
Suspinele au
căpătat un alt răspuns,
tardiv și uitat.
* * * * *
Sufletul prea plin
tânjește neștiutor
după un
esti departe de mine;
nu mai am timp ca altadata
sa te ghicesc fiecare capriciu,
sa te caut in fiecare fereastra.
as vrea doar sa te pot darui
uitarii.
13 noiembrie 2002
Eram doar noi,
eu îți împleteam întâmplările pe firul vieții
unele stridente, țipătoare,
altele doar transparente, banale.
Tu stăteai cuminte
și te încruntai ușor doar când
scăpam firul
Ai crede că sunt
doar o ființă primară
cu emoții simple și ușor banale,
ce se zbate între aceleași limite convenționale.
Ai crede poate iar
că mă chinui inutil,
căutându-ți ochii
am crezut în visuri frumoase
cu feți-frumoși și trandafiri,
dar soarele mi le-a spulberat pe toate
în zori.
am crezut în viață
și am sperat în fericire,
dar am avut parte și
de necazuri.
am
vise uitate demult,
bucăți de viață,
amintiri sfâșiate de uitare,
dureri reînviate periodic,
pasiuni trezite la moarte,
paradoxuri depășite de progres,
scrisori de dragoste arse de soare,
A ascultat cineva sunetul tăcerii
în miez de noapte înstelată?
Chiar și în tăcerile cele mai adânci,
cele mai profunde,
se aude
mormăitul continuu al ceasului
vechi din perete,
Dedicatie: cu mult drag pentru Nic, Meral, Costel, Kopilotu si Oriana (multumesc din suflet…);
Era o dimineata superba de august cand urcam pe carari intortocheate spre cruce. Vedeam doar verde in
As vrea
sa fiu
un fluture
colorat
de spectrul
luminii
si tu
sa fii o
floare
salbatica
fermecatoare
de primavara
sa pot
sa-ti intru
mai usor
...
in suflet.
6 octombrie 2002
rătăceam pe țărmuri infinite,
purtată ușor de un vânt aspru,
nisipul rece îmi zgâria tălpile.
mă zbăteam între realitatea prea crudă și uitarea efemeră;
sufletu-mi frământa gânduri
viața mea nu e o prăjitură dulce cu mure
în formă de cupă.
are o formă nedefinită
de un mister
pe care nimeni nu-l poate pătrunde
cu ochii încetoșați ai minții.
e dulce-amară;
și
mă trezesc în zorii nepătați ai luminii
cu un nod în gât
și o stare subliniată de refuz.
razele soarelui temerare
au reușit să câștige înfruntarea grea
cu clădirea din față
și filtrate
indiferența ta mă doare
mă sfâșie incet
când nici nu știu.
a dispărut strălucirea de fericire
din ochii tăi,
altădată, calzi și neobosiți;
mă privești rece, distant,
chipul tau e împietrit,
linistea dintre noi e atat de sfasietoare
sunetele se pierd pe buze
fara putinta
de a rosti cuvintele
care dor mai mult asa.
intre noi,
este un perete alb si strident
zidit din tulpinile
unor flori
te așteptam ...
te așteptam demult.
nu poți să cuprinzi în minte
tot timpul scurs de atunci,
din totdeauna;
numai eu știu cum a trecut,
cât de încet ...
te așteptam,
de când
ne pierdeam în îmbrătisări tăcute si arzătoare,
tu îti apăsai buzele pe ale mele,
iar eu mă lipeam de tine;
eram doar noi, singuri,
nimic nu mai era în jur,
doar imagini albe de
MB