Monica (Melina) Bălan

timpul trece, viața se scurge în clepsidră răsarit, apus, prea cald, prea frig, soare pitit după nori, ceață, ploaie, ninsoare muncă, weekend, coșmaruri, somn pe bucăți, neliniște, stat, pisici multe

dacă nimic nu are neapărat un sens fix, dacă lucrurile nu se întâmplă cu un motiv, dacă tot ce avem este confirmation bias și outcome bias, dacă și coincidențele sunt doar chestiile pe care le

motto: "mâinilor tale le stă bine în deplinul iernii" (Matei Ghigiu, risipa de energie) nu mai știu dacă te-am pierdut când nisipul de sub picioarele noastre a devenit un soare arzându-se, un vis

Melina Arghiropol-Mavros-Krețulescu (Ileana Vulpescu, „Rămas-bun casei parintești) mă ascundeam sub un nume dintr-o carte: rupeam fâșii din întâmplare și le atribuim simțirii mele, tavane false

* „𝑀𝑟𝑠. 𝐷𝑎𝑙𝑙𝑜𝑤𝑎𝑦 𝑠𝑎𝑖𝑑 𝑠ℎ𝑒 𝑤𝑜𝑢𝑙𝑑 𝑏𝑢𝑦 𝑡ℎ𝑒 𝑓𝑙𝑜𝑤𝑒𝑟𝑠 ℎ𝑒𝑟𝑠𝑒𝑙𝑓.” (Virginia Woolf – „Mrs. Dalloway”) știam că din răsăritul meu nu se va isca nici o lumină

alb pe alb și totul pe nimic ca niște ipostaze umane de sare doar un transfer inegal între bucăți albe și pete murdare ce duce la clonarea unei noi generații de portocali stradali sau un

pot să dau de 200 de ori transpose pot să copiez de minim 4 ori aceleași 60 de linkuri pot să verific de zeci, sute de ori aceleași zeci de rânduri aproape identice transpose, font Segoe UI, size 12,

nici nu-ti mai spun azi ca nu am chef de tine (de mine si de tine, de noi, noi amandoi) stii deja ca nu m-ar deranja sa pleci, in definitiv, un veac de singuratate e mai mult decat pot

aveam o lista de discutii noi doi o incepusem cu existenta ta si o continuam prin indaratnicia mea dar de cand s-a intamplat sa ne privim cu ochii inchisi nu mai e nevoie sa stim ce se ascunde in

nu-mi mai e frica de intuneric, mi-am tesut deja ceata intr-un maldar de amintiri rupte ca pe un vis uitat de al tau am aruncat indoiala in nimicnicie si am pastrat din tot doar versuri calde

treceau printre noi corabii trase de orbi ce nu mai aveau somn eu cautam o alinare pentru privirea ta stralucitoare si te asteptam sa iesi din ceata ninsoarea ne facea semn sa o urmam (se ducea

aud cum ma cauti iti scriu privirea pe pielea mea, ma intorc la alte obiceiuri zilnice semnele sunt bune au inceput sa se indoaie liniile drepte si norii se mai odihnesc aparent timpul

am început să pândesc literele mai ceva ca pe fericirea însăși doar că oricât de înghețat ar fi afară cuvintele nu pot să ofere vreun fel de asigurare; ar părea că drumul spre mai încolo se sprijină

căutam semne ascunse ale istoriei recente printre imaginile unor conversații aparent mai puțin criptice dar, foarte des începea să bată vântul de nord cu influențele lui înșelătoare care mă făceau să

mângâiam înserarea cu umbra ta, eram undeva lângă tine, te simțeam aproape și puteam atinge cu ramificațiile privirii o parte din temerile tale nocturne mi-amintesc și acum, femeia înger mi-a șoptit

moto: "Nimic nu e ceea ce pare a fi." invoc nivelul ridicat de radiatii si protestez (nu ma mai spal pe dinti) in asteptarea prietenilor din Europa dupa colt ma asteapta sigur confirmarea a 10 ani

ar fi putut să plouă și dacă totuși stropii nu s-au îndurat să cadă a fost pentru un motiv simplu si naiv, ca o capcană înjghebată în realitate, un simț reliefat prin ce nu a fost ar

nu am vrut sa cred nici o clipa ca printul nu a ajuns la timp, ca cenusareasa nu a mai avut scapare cineva ar fi putut sa adune nisipul, sa stranga cioburile, sa le lipeasca, sa induplece

era o fiinta impersonala, acvatica, indragostita de pisica ei neagra si plina de idei ciudate vecinii ei jurau se intampla constant ceva necurat cu ea si numai cu ea aparent, facea baie

poate ar fi cazul sa nu mai pretindem ca esti sau sunt prieten cu somnul doar cand ne chinuie aceeasi intrebare febrila (cum e in ceruri?) poate ar trebui sa las visele pe birou si sa daram

dinspre mare de o vreme incoace nu se vad decat paralele ruginite si pete discordante, doar o bucata de mare se ascunde in spatele campurilor si impreuna alterneaza tacit. (lasa prostiile odata si

intre prima si a doua nota sinonima cu misterul secundelor, statea scrisa o unda diferita, dar din palma ta inegala am sarit direct la a treia ipostaza si nu mi-a ramas decat

nuca de cocos imprastiata pe pat, boia si mustar intinse pe perna, nuca si scortisoara, pete distincte pe plapuma. aripi de inger lepadate in graba pe scaun, cazute sub scaun, mustati de

copile, nu fi trist, orasul nu-i departe, insa vise nu mai sunt, nici driade, nici ingeri. este adevarat ca doar candva sperantele traiau in mare, dar, viata s-a departat absurd, si s-a sfarsit in