dacă
dacă nimic nu are neapărat un sens fix, dacă lucrurile nu se întâmplă cu un motiv, dacă tot ce avem este confirmation bias și outcome bias, dacă și coincidențele sunt doar chestiile pe care le
nu-i okay
timpul trece, viața se scurge în clepsidră răsarit, apus, prea cald, prea frig, soare pitit după nori, ceață, ploaie, ninsoare muncă, weekend, coșmaruri, somn pe bucăți, neliniște, stat, pisici multe
melookup()
pot să dau de 200 de ori transpose pot să copiez de minim 4 ori aceleași 60 de linkuri pot să verific de zeci, sute de ori aceleași zeci de rânduri aproape identice transpose, font Segoe UI, size 12,
amintire relativă dintr-o dimensiune pierdută
mângâiam înserarea cu umbra ta, eram undeva lângă tine, te simțeam aproape și puteam atinge cu ramificațiile privirii o parte din temerile tale nocturne mi-amintesc și acum, femeia înger mi-a șoptit
contrast șchiop
alb pe alb și totul pe nimic ca niște ipostaze umane de sare doar un transfer inegal între bucăți albe și pete murdare ce duce la clonarea unei noi generații de portocali stradali sau un
vitraliu spart
întrebările cu adevărat înfiorătoare sunt cele care se subînțeleg continuu doar pentru că răspunsurile lor ar trebui inventate în toate limbajele interioare, ca să devină comunicări acceptabile și nu
înspre ferestre
vroiam ceva de la tine o continuare improbabilă sau poate un alt început, doar că uneori sforile începeau să se topească și aparent doar firea mea lirică mai putea prevedea sfârșitul da, vroiam ceva
semne ascunse
căutam semne ascunse ale istoriei recente printre imaginile unor conversații aparent mai puțin criptice dar, foarte des începea să bată vântul de nord cu influențele lui înșelătoare care mă făceau să
în legătura cu o discuție sau alta
am început să pândesc literele mai ceva ca pe fericirea însăși doar că oricât de înghețat ar fi afară cuvintele nu pot să ofere vreun fel de asigurare; ar părea că drumul spre mai încolo se sprijină
joaca preferata
aud cum ma cauti iti scriu privirea pe pielea mea, ma intorc la alte obiceiuri zilnice semnele sunt bune au inceput sa se indoaie liniile drepte si norii se mai odihnesc aparent timpul
povestea merge mai departe
treceau printre noi corabii trase de orbi ce nu mai aveau somn eu cautam o alinare pentru privirea ta stralucitoare si te asteptam sa iesi din ceata ninsoarea ne facea semn sa o urmam (se ducea
dintr-un alt unghi
nu-mi mai e frica de intuneric, mi-am tesut deja ceata intr-un maldar de amintiri rupte ca pe un vis uitat de al tau am aruncat indoiala in nimicnicie si am pastrat din tot doar versuri calde
la radio se anunta mereu ploi
aveam o lista de discutii noi doi o incepusem cu existenta ta si o continuam prin indaratnicia mea dar de cand s-a intamplat sa ne privim cu ochii inchisi nu mai e nevoie sa stim ce se ascunde in
un veac de singuratate
nici nu-ti mai spun azi ca nu am chef de tine (de mine si de tine, de noi, noi amandoi) stii deja ca nu m-ar deranja sa pleci, in definitiv, un veac de singuratate e mai mult decat pot
cuvinte-cheie
in drumul nemijlocit spre tine se intrezareau destule pietre dornice sa prevesteasca sfarsitul zatul de pe fundul cestilor parea a se preschimba in nisip iar taceri se asterneau mai devreme peste
in asteptare
era o vreme cand toate se rascoleau intamplator. poate atunci diminetile nu miroseau a paine calda si cred ca nici zambatele nu se schimbau la fel. era un timp al renuntarilor voite la iubiri de o
despre dragoste
intre prima si a doua nota sinonima cu misterul secundelor, statea scrisa o unda diferita, dar din palma ta inegala am sarit direct la a treia ipostaza si nu mi-a ramas decat
dinspre mare
dinspre mare de o vreme incoace nu se vad decat paralele ruginite si pete discordante, doar o bucata de mare se ascunde in spatele campurilor si impreuna alterneaza tacit. (lasa prostiile odata si
impotriva orelor
poate ar fi cazul sa nu mai pretindem ca esti sau sunt prieten cu somnul doar cand ne chinuie aceeasi intrebare febrila (cum e in ceruri?) poate ar trebui sa las visele pe birou si sa daram
ar fi putut să plouă
ar fi putut să plouă și dacă totuși stropii nu s-au îndurat să cadă a fost pentru un motiv simplu si naiv, ca o capcană înjghebată în realitate, un simț reliefat prin ce nu a fost ar
partial color
moto: "Nimic nu e ceea ce pare a fi." invoc nivelul ridicat de radiatii si protestez (nu ma mai spal pe dinti) in asteptarea prietenilor din Europa dupa colt ma asteapta sigur confirmarea a 10 ani
poveste de nePoveste
Cateodata ma gandesc ca in locul asta singular, prea stramt doi sunt prea multi poate ar fi cazul sa nu mai fii... iti spun deodata, dar tu ma asculti cumpatat Ha, spui usor si pleci cum ai
dalloway (orele)
* „𝑀𝑟𝑠. 𝐷𝑎𝑙𝑙𝑜𝑤𝑎𝑦 𝑠𝑎𝑖𝑑 𝑠ℎ𝑒 𝑤𝑜𝑢𝑙𝑑 𝑏𝑢𝑦 𝑡ℎ𝑒 𝑓𝑙𝑜𝑤𝑒𝑟𝑠 ℎ𝑒𝑟𝑠𝑒𝑙𝑓.” (Virginia Woolf – „Mrs. Dalloway”) știam că din răsăritul meu nu se va isca nici o lumină
nu_mele meu
Melina Arghiropol-Mavros-Krețulescu (Ileana Vulpescu, „Rămas-bun casei parintești) mă ascundeam sub un nume dintr-o carte: rupeam fâșii din întâmplare și le atribuim simțirii mele, tavane false
