Monica (Melina) Bălan

priveam maini desprinse de un trup ascuns; devenisera fiinte singulare. degetele delicate se alintau, mimau viata in infrarosu, se rasfrangeau in unduiri. o alcatuire insolita din

era o vreme primăvăratecă când întindeam zvonuri printre stele puneam pariu cu nervurile că roua o sa le ude păpușile de cristal îndrăgostit Alungeau Timusuri pe Flori trandafiri

mi se lipea o frunză de frunte, fără să o pot desprinde dintre ramurile înflorinde. o barcă ce purta cercurile destinului se curăță în lipsurile materiale; nici scândurile nu mai

castelul fetei in alb se refacea pe masura ce gandul il revedea si viata il insufletea. destinul meu se arcuia lenes si se indrepta privind in zare. in scurgerea pretioasa a tristetii se

eu sunt, tu ar trebui sa fii... sageata mea intoarsa nu te stinge, nu te poate atinge. sub adierea de gand pierdut din tine raman corp mut infipt in pamant. tu esti, eu ar trebui sa fiu. 18

când ochiul mare al cerului m-a abandonat, când ochiul sticlos al cerului s-a contractat, am întrezărit conturul simțirii fugind pe sub pielea mea; era o piele tânără de tigru înfometat, vroiam

eram o neroadă să cred că nimic nu ne va mai schimba dincolo de tine, dincolo de adevăratul noi. o să-mi închipui o mare de cristal, o să-mi construiesc un munte de absint, o să le sting pe

a fost devremele tău care m-a întrezărit ca o ne_iubită, târziul tău care m-a lăsat să trăiesc doar ultimele doar clipe. ai încrustat dinainte de vreme în vânătăile de pe pielea mea arsă două

afara e frig si zapada mare, in casa e si mai frig si e tristete multa, caci cel care a plecat a luat lumina. o singura atingere intunecata a fost de ajuns pentru a instraina pe veci doua trupuri

m-am regasit cand ceata a urcat inspre cruce langa doua femei solide; una imi spunea păpușel si colora mereu norii in negru, cealalta ma punea sa ii spun iar si iar si iar povestea mecanizata a

ploua din adâncurile culorii, poznaș și irecuperabil. ploua cu picături de coca-cola, cu flori de soare, ce mângâiau pervers falangele, cu crengi uscate și pătate. ploua cu pâlpâiri de

sa continuam, sa ne jucam cu lumina; s-o rupem infinitezimal si s-o contopim cu intunericul; nu stiati ca doar furnicile carnivore te pot vindeca de boli de care nu suferi?(!) un creion incarcat cu

calatoream pe aripile unei iasomnii moarte inspre o destinatie neprezisa inca de piticii cei mai savanti. il intrebam pe vecinul de alaturi, un canibal convertit de curand, care e statia

într-un crâmpei de țesătură vie se așează lumina lucie a unui pui de stea. un ochi stingher se deschide și se învăluie în raza lui de căldură. 24 martie 2003

într-un gol de oglindă, sunt prea multe șoapte de satin și suflete de cristal. un amurg e pregătit să-și întindă culorile înspre o altă percepție, care să-l renască. un contur se

exista o armonie oarecare pe care se sprijinea existența mea prăfuită: erau globuri sidefii de sticlă în care se reflectau surprizele se întrezărea un covor de flori universale din care degetele

există o lumină acaparatoare, ce nu lenevește vreodată, o lumină conștientă, ce nu se zbenguie în uitare. există o lumină alcătuită din scânteile schimbătoare ale unor anumite

ma mangai cu ritmicitatea continua si criptica din istorisirile tale binevoitoare si uneori prea argintii. ma las alunecata in necunoscutul infam in care te-ai format pazit strict de un ochi

A inceput cu sfarsitul, s-a pornit cu destramarea tesaturii de ploaie, a fost starnit de migrarea tastelor de vant ars. Un albastru prea concret se isca in pamant, o siguranta prea devotata

Fapturi dulci aluneca spre senin, geana pe geana. 1 februarie 2003

era ciudat cum mi se desfaceau mai mereu snururile sufletului; le legam cu indarjire de capet dar se impotriveau iar si iar cu o perseverenta nestramutata. atunci zburai spre mine si nu puteam

presimțeam venind din urmă un epilog neașteptat, zorit; văzusem demult în anii absoluți într-o oglindă albăstruie, de apă sfârșirea unui munte falnic și de atunci pândeam speriată scurgerile

vreau să cred că liniștea rece, absentă ce coboară printre nori nu e a ta, dar nici a mea. poate tuuu crezi că pata odioasă ce arde pe cer se numește soare sau că floarea de colț din