Curge o lacrima......se strange in mine viforul de-afara...as vrea sa pot mai mult decat pot. Strigatul asta mut ma-ncremeneste. Macar o soapta uneori ar fi de ajuns.
Ingenuncheata in fata evidentei
Si totusi, nici o rezolvare. Nimic concret. O joaca de-a destinul. Inevitabil, totul e fara de rost.
Aici- in organul acela mic din spatele paratiroidelor- e sufocant de frig. Pare tot trecutul un
Nu stiu de ce, de cate ori iau pixul in mana si caietul sa scriu e...mistic. Simt asa, ca o nostalgie si totul incepe sa aiba consistenta fluida. Gandurile, sentimentele, fricile, bucuriile,
E amurg
Si soarele-si semneaza
Condamnarea la moarte,
Plangand
Cu lacrimi de foc
Si de smoala;
Clipe se scurg,
Ochi lacrimeaza,
Sufletul moare...
Sunt condamnat la viata
Si asta
De ce ma strangi in brate
Si imi soptesti
Atat de calduros
Ca ma iubesti?
Tu chiar n-auzi,
Printre saruturi,
Cum geme-amorul nostru
Agonizant
Si cum icneste?
De ce esti orb?
Tu chiar nu
Plangand
Sfasietor, patetic
Si teatral,
Statea-n genunchi
Cu ochii stransi
Si suspinand
Cu afectare...
L-am contemplat
In nemiscarea-i
Dureroasa
Si i-am deplans
Sufletul
