Tac

Curge o lacrima......se strange in mine viforul de-afara...as vrea sa pot mai mult decat pot. Strigatul asta mut ma-ncremeneste. Macar o soapta uneori ar fi de ajuns. Ingenuncheata in fata evidentei nu mai am ce face...\"sa ne ascundem in spatele evidentei\" a devenit deja prea evident. Mai aprind o tigara.... Mi se umplu plamanii de fumul ucigas si incerc sa alung sentimentul de vina pe care tu mi l-ai inoculat. Demult, intr-o alta viata parca, eram libera. Sau cel putin asa credeam. Acum ma trezesc incorsetata in propriile mele conventii, pe care nu le mai recunosc, nu le mai inteleg. Erau doi ochi care priveau si transmiteau, spuneau....si alti doi ochi ce-si ascundeau cruda remuscare. Care dintre noi a suferit mai mult? Care a renuntat? Ma voi trezi o data, batrana si nebuna, intrebandu-ma de ce am renuntat? Si nici macar nu voi avea pe cine sa dau vina...E prea dureros sa pot continua....Inapoi la tacere...asteptand nebunia.